Medicul de Țară [eBook]

Ce reprezintă Medicul de ţară în vasta Comedie umană a lui Balzac?

Acest roman, abundent în lungi dialoguri de idei şi comentarii, cât şi în magnifice descrieri ale Alpilor francezi, reprezintă contradictoriul program politic al autorului, program menit, după a sa convingere, să asaneze societatea franceză. Purtătorul său de cuvânt este doctorul Benassis, misteriosul personaj care face din medicină apostolat şi visează să limiteze lăcomia burgheziei cu ajutorul moralei, care visează o Franţă utopică, a belşugului general şi a armoniei de clasă – şi încearcă să se convingă singur că acest program e realizabil.

Scris cu pasiune, în toiul unei crize morale provocate de o dragoste nefericită şi de un insucces politic, Medicul de ţară ne înfăţişează propria fizionomie morală a autorului, propriile sale convingeri, izbitor de confuze, idealul său utopic.

Şi totuşi, adevărul realităţii răzbate în paginile Medicului! Sub condeiul lui Balzac – legitimistul, partizanul societăţii înalte condamnate la pieire, apologistul ordinii de stat şi al ierarhiilor sociale, al bisericii şi al monarhiei – realismul triumfă.

Cu vigoare, cu sarcasm, Balzac înfierează răul fundamental al societăţii franceze: «a consuma fără a produce nimic înseamnă, pur şi simplu, un furt social»; denunţă «ideile religioase care au degenerat în superstiţie»; observă că «dacă oamenii au luptat atât de mult pentru religie, înseamnă că Dumnezeu a construit o lume foarte şubredă»

Primele Pagini

În anul 1829, într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, un bărbat de vreo cincizeci de ani străbătea călare drumul de munte care duce spre un târg mare, aşezat nu departe de Grande-Chartreuse{7}. Acest târg este reşedinţa unui canton foarte populat, mărginit de o vale întinsă. Un pârâu cu albia plină de bolovani – de cele mai multe ori secat, dar pe atunci plin de pe urma dezgheţului – udă această vale, strânsă între două şiruri paralele de munţi pe care, de pretutindeni, îi domină piscurile din Savoia şi din Dauphiné.

Deşi peisajele cuprinse între munţii din regiunea Maurienne au un aer familiar cantonul pe care-l străbătea necunoscutul arată privirii noastre varietăţi de teren şi efecte de lumină pe care zadarnic le-am căuta prin alte regiuni. Într-un loc, valea, care se deschide dintr-o dată, ne înfăţişează covorul neregulat al unei vegetaţii pe care neîntrerupta umezeală datorată munţilor o menţin veşnic fragedă şi plăcută ochiului în orice anotimp.

Altundeva, un ferăstrău mecanic îşi desfăşoară modestele-i clădiri pitoresc aşezate, grămezile de buşteni de brad descojit şi apa care, luată de pârâu şi îndrumată către lungi uluce făcute din trunchiuri adânc săpate, se scurge, prin nişte despicături, în mulţime de şipote. Ici-colea, colibe împrejmuite de livezi în floare îţi aduc în minte ideile pe care ni le inspiră mizeria truditoare. Mai departe, case cu acoperişuri roşii de plăci netede şi rotunde ca nişte solzi de peşte, vestesc bunăstarea, rod al muncii necurmate. În sfârşit, deasupra fiecărei uşi zăreşti agăţat coşul în care se usucă brânza.

Pretutindeni, curţi şi îngrădituri înveselite de viţa care, ca în Italia, se caţără pe puiandri de ulm cu frunza cărora se hrănesc vitele. Printr-un capriciu al naturii, pe-alocuri dealurile se apropie atât de mult unele de altele încât nu vezi nici ateliere, nici ogoare, nici colibe. Despărţite doar de torentul care curge în cascade, cei doi pereţi abrupţi de granit se ridică, încărcaţi de brazi cu cetina întunecată şi de fagi înalţi de cinci sute de picioare.

Falnici, straniu coloraţi de petice de muşchi, cu frunzişul în fel şi chip, aceşti copaci alcătuiesc magnifice colonade mărginite dedesubtul şi deasupra drumeagului de informe garduri de coacăz, de călin, merişor şi păducel. Mireasma tare a acestor arbuşti amestecă parfumul sălbatic al muntelui cu aroma pătrunzătoare a lăstarilor de zad, de plop şi de răşinoase.

Despre Autor

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.

El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. - Wikipedia