Blog

4 min Doi oameni ies de la același film. Unuia i-a plăcut, celălalt s-a plictisit. De obicei, diferența poate rămâne acolo, între două gusturi. Dar dacă discuția privește felul în care ne organizăm timpul, un obicei sau o alegere personală, apare uneori nevoia ca celălalt să recunoască imediat că avem dreptate. Ce s-a schimbat? În Fii calm. Arta de a nu te înfuria... Citește mai mult

4 min Ai strâns exemple, ai citit, ai făcut însemnări. Acum trebuie să vorbești cinci minute și aproape fiecare pagină ți se pare importantă. Pregătirea a produs o problemă neașteptată: ai mai multe lucruri de spus decât poate urmări cineva dintr-o singură ascultare. De unde începi să tai? În Arta de a vorbi în public , Dale Carnegie și... Citește mai mult

4 min Când într-un roman apare o grădină sau un ținut sălbatic, putem vedea întâi o imagine: verdeață, lumină, întindere, liniște. Citim descrierea și mergem mai departe, spre locul în care ni se pare că începe acțiunea. Uneori, însă, acțiunea a început chiar acolo. Spațiul decide ce este posibil, cât durează un lucru și... Citește mai mult

4 min Ai înțeles o idee. O poți explica limpede, o recunoști când o întâlnești și poate chiar o recomanzi altcuiva. Apoi apare o situație obișnuită, cineva te contrazice sau te amână, și reacționezi ca și cum ideea nu ți-ar fi trecut niciodată prin minte. Distanța dintre ceea ce știm și ceea ce facem este uneori surprinzător de mare.... Citește mai mult

4 min Un personaj spune despre altul că este vanitos. Poate are dreptate. Dar de unde știe? Ce a observat, ce a presupus și de ce simte nevoia să spună asta tocmai acum? Într-un roman, o judecată despre cineva poate oferi informații și despre omul care o formulează. Această dublă atenție schimbă felul în care citim conversațiile. O bârfă nu mai servește... Citește mai mult

4 min Ne plac poveștile despre momentul în care cineva reușește imposibilul. Pregătirea îndelungată, încercările ratate și clipa decisivă par să ducă firesc spre un final. Dar ce se întâmplă a doua zi? Cine se ocupă de consecințe, când febra descoperirii s-a terminat și rezultatul nu mai ascultă de așteptările celui care l-a produs?... Citește mai mult

4 min Un copil dintr-un roman poate fi considerat prea vorbăreț, prea tăcut, încăpățânat sau dificil înainte să aflăm ce are de spus. Eticheta vine repede, uneori chiar de la adulții din poveste. Ca cititori, avem ocazia să stăm mai mult lângă el și să observăm lucrurile pe care o primă impresie le lasă deoparte. Anne de la Green Gables de Lucy... Citește mai mult

4 min Ai un suspect după primele capitole. Un personaj vorbește prea mult, altul pare neobișnuit de liniștit, iar cineva răspunde la o întrebare pe care nu i-a pus-o nimeni. Mintea începe să lege lucrurile. De aici vine o parte din plăcerea romanului polițist: poți participa la anchetă din fotoliu, cu avantajul de a întoarce pagina înapoi. Uneori, însă, dorința... Citește mai mult

4 min Într-o conversație, „tu” pare ușor de identificat: este omul aflat în fața noastră. Într-o poezie, lucrurile se complică. Cel căruia i se vorbește poate fi departe, absent, amintit sau chiar fără glas. Uneori este o persoană; alteori, o casă, ploaia ori un copac. Adresarea face posibilă o întâlnire pe care împrejurările obișnuite... Citește mai mult

4 min Cineva îți povestește ceva important. Tu nu îl întrerupi, îl privești și aștepți să termine. În același timp, în minte îți pregătești răspunsul, alegi o întâmplare asemănătoare din viața ta și hotărăști deja ce sfat îi vei da. La suprafață, conversația pare politicoasă. Dar cât... Citește mai mult

4 min Uneori recunoaștem o poezie înainte să o ascultăm. Primul vers cheamă imediat continuarea, rostirea capătă ritmul învățat cândva, iar sensul pare deja stabilit. Cu „Limba noastră” se poate întâmpla tocmai acest lucru: familiaritatea ne ajută să păstrăm poemul, dar ne poate face să trecem prea repede peste el. Știm ce urmează... Citește mai mult