Eugénie Grandet (română) [Carte Electronică]

Critica literara si succesul durabil al acestui roman in randul cititorilor, l-au asezat printre cele mai de seama creatii ale realismului francez, deoarece reflecta caracteristicile epocii, goana dupa profituri, dorinta apriga de imbogatire, care fac din societate un soi de jungla, unde razbesc fiintele cele mai feroce si mai lipsite de scrupule.

In mediul burghez de provincie pe care il zugraveste acest roman, ca si in elegantele saloane pariziene descrise in alte romane, domneste puterea banului. Asadar, Eugénie Grandet reflecta nu numai o drama morala individuala, ci o intreaga societate, al carei idol suprem este banul. Domnia banului - prin avaritia tatalui sau, apoi prin tradarea lui Charles - este cea care o zdrobeste pe Eugénie, condamnand-o la o viata aproape monahala, searbada, lipsita de orice bucurie sau speranta.

Pe langa istorisirea destinului nefericit al acesteia, cititorul remarca, prin informatiile precise asupra epocii, fidelitatea absoluta a lui Balzac fata de realitate; in plus, felul in care marele scriitor judeca si infiereaza aceasta societate avida si mercantila, are cu atat mai multa forta expresiva cu cat el evita tonul indignat, stilul oratoric, ramanand un narator cumpatat si in aparenta obiectiv.-- Liliana Anghel

Romanul Eugénie Grandet este, alaturi de Gobseck, Mos Goriot, Marirea si decaderea lui César Birotteau si Verisoara Bette, una dintre capodoperele balzaciene.

Cartea a fost adăugată în lucrarea "1001 de CărÈ›i de Citit Într-o Viață", coord. Peter Boxall

Recenzii

”Precum Walter Scott, Balzac a scris romane pentru a-ÅŸi plăti datoriile ÅŸi pentru a nu mai suferi din pricina lipsurilor financiare - acumularea de capital ÅŸi corupÅ£ia morală ce o însoÅ£eÅŸte sunt în centrul lui Eugénie Grandet, care a devenit ulterior parte a unei serii de romane intitulate La Comédie Humaine (Comedia umană). Critică morală robustă adusă lăcomiei ÅŸi sărăciei vieÅ£ii provinciale, romanul combină personajele convingător construite, cu o înÅ£elegere sociologică adâncă a schimbărilor din societatea franceză.

În prezentarea realistă a tatălui lui Eugénie în chip de zgârcit tiranic, Balzac ne înfăţiÅŸează avariÅ£ia nu doar ca „păcat" individual, ci ca o reflectare a nihilismului lumesc al finanÅ£ismului specific capitalismului din veaculXIX.

Intriga este de o simplitate clasică ÅŸi circularitate cauzală ÅŸi dezvăluie o tragedie burgheză, pe care naratorul o consideră mai cruntă decât oricare alta îndurată de casa lui Atreus. Obsedat de câÅŸtigurile băneÅŸti, tatăl lui Eugénie îi limitează experienÅ£a de viaţă, distrugându-ÅŸi în final familia. Romanul dezvăluie tot răul făcut lui Eugénie, deÅŸi aceasta încearcă să îÅŸi afirme demnitatea morală prin acte de generozitate. Cu o înÅ£elegere a ciclurilor temporale ce îl prefigurează pe Proust, Balzac dramatizează atât contextul critic al acÅ£iunilor individuale, cât ÅŸi rotiÅ£ele schimbării de generaÅ£ii.

Sentimentalismul comic temperează puternicul realism social; Balzac stoarce din judecăţile naratorului său, mai mult sau mai puţin omniscient, motive de amuzament surprinzătoare. O primă luare de contact ideală cu unul din marii romancieri realişti.

-- ”1001 de CărÈ›i de Citit Într-o Viață", coord. Peter Boxall

Primele Pagini

În provincie găseÅŸti uneori case a căror înfăţiÅŸare inspiră o melancolie asemănătoare cu aceea pe care o stârnesc cele mai mohorâte mănăstiri, cele mai anoste câmpuri pline de mărăcini ÅŸi de bălării sau cele mai triste ruine. Poate că în aceste case domnesc ÅŸi tăcerea sihăstriilor, ÅŸi ariditatea ÅŸesurilor pline de ciulini, ÅŸi relicvele ruinelor. ViaÅ£a ÅŸi miÅŸcarea sunt aici atât de liniÅŸtite, încât un străin le-ar crede nelocuite, dacă n-ar întâlni pe neaÅŸteptate privirea palidă ÅŸi rece a unei persoane nemiÅŸcate, al cărei chip, pe jumătate monastic, apare deasupra pervazului ferestrei, la zgomotul făcut de paÅŸii necunoscutului.

AcelaÅŸi aer de melancolie îl are o locuinţă din Saumur, aflată la capătul străzii în pantă ce duce la castel, în partea de sus a oraÅŸului. Strada, acum puÅ£in umblată, toridă vara, rece iarna, întunecoasă pe alocuri, se distinge prin sonoritatea pavajului mărunt cu pietriÅŸ, întotdeauna curat ÅŸi uscat, prin îngustimea drumului întortocheat, prin liniÅŸtea caselor care fac parte din oraÅŸul vechi ÅŸi pe care meterezele le domină.

LocuinÅ£ele de trei ori seculare sunt încă foarte solide, deÅŸi au fost construite din lemn, iar înfăţişările lor felurite sporesc originalitatea care recomandă această parte a străvechiului Saumur atenÅ£iei arheologilor ÅŸi artiÅŸtilor. E greu să treci prin faÅ£a acestor case fără să admiri bârnele enorme, ale căror capete dăltuite întruchipează figuri ciudate ÅŸi care încununează cu un basorelief negru parterul celor mai multe dintre ele.

Ici, grinzile transversale sunt acoperite cu Å£igle ÅŸi desenează linii albastre pe zidurile fragile ale unei locuinÅ£e terminate cu un acoperiÅŸ din paiantă, lăsat în jos din pricina anilor, a cărui ÅŸindrilă putrezită s-a îndoit în urma acÅ£iunii alternative a ploii ÅŸi a soarelui. Colo, zăreÅŸti pervazuri uzate, înnegrite, ale căror delicate forme sculptate abia dacă se mai văd ÅŸi care par prea uÅŸoare pentru ghiveciul maroniu de argilă din care răsar garoafele sau trandafirii unei biete lucrătoare.

Mai departe apar porÅ£ile împodobite de cuie enorme, unde geniul străbunilor noÅŸtri a trasat inscripÅ£ii misterioase despre viaÅ£a familiei, al căror sens nu-l vom desluÅŸi niciodată. Fie un protestant ÅŸi-a marcat credinÅ£a, fie un membru al Sfintei Ligi l-a blestemat pe Henric al IV-lea; un burghez ÅŸi-a gravat însemnele propriei nobleÅ£i municipale, faima magistraturii sale uitate. Acolo se oglindeÅŸte întreaga istorie a FranÅ£ei!

Lângă ÅŸubreda casă cu pereÅ£ii tencuiÅ£i grosolan, unde meÅŸteÅŸugarul ÅŸi-a venerat rindeaua, se înalţă reÅŸedinÅ£a unui gentilom, unde, pe bolta în semicerc a porÅ£ii din piatră, se văd încă unele vestigii ale blazonului său, distruse de diferitele revoluÅ£ii care au agitat Å£ara de la 1789.

Despre Autor

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, FranÈ›a – d. 18 august 1850, Paris, FranÈ›a) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist È™i scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic È™i a romanului fantastic.

El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic È™i a romanului fantastic. În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, È™i de Mircea Eliade, care, în tinereÈ›e È™i-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. - Wikipedia