Adam şi Eva

Adam şi Eva
125,00 MDL (26,15 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Cu Adam şi Eva, apărut în 1925, Liviu Rebreanu se afla la al treilea roman, după Ion (1920) şi Pădurea spânzuraţilor (1922). Schimbarea de perspectivă, de miză şi de stil narativ era cu totul frapantă. Dacă primele două romane au puternice rădăcini biografice şi dezvoltă, în mod diferit, pre­misele unui realism fundamental, social sau psihologic, Adam şi Eva an­co­rează într-o problemă abstractă, o ipoteză de bibliotecă, punând în ecua­ţie epică termeni surprinzători pentru cine era obişnuit cu universul mate­rial, terestru şi previzibil al prozei lui Liviu Rebreanu din nuvelele juventuţii sau din romanul Ion. 

Realismul prozatorului presupune, din câte se crede îndeobşte, o viziu­ne epică deterministă, exclusiv „materialistă”. E o idee care a devenit de multă vreme o banalitate în interpretarea operei lui Liviu Rebreanu şi cu ea s-au înfruntat multe condeie critice de la apariţia, în 1967, a eseului lui Lu­cian Raicu, decisiv pentru sensul exegezelor ulterioare.

Prozatorul a spus adesea, mai ales în critica interbelică ce se sprijină pe concretul cel mai evident şi palpabil, iar romanele sale sunt arhitecturi de situaţii verosimile, ba chiar documentate şi inspirate din mediul reflectat, într-un proces de tran­scriere directă a realităţii.

Romanul Adam şi Eva renunţă la verosimilul rea­lismului tradiţional şi apelează la ipoteticul de sorginte religioasă şi filosofică. Din perimetrul universului material (lumea rurală din Ion sau războiul din Pădurea spânzuraţilor), Liviu Rebreanu evadează pe tărâmul filosofiei şi al religiei.

„Adevaratul, pretiosul modernism inseamna ravna de-a produce valori estetice imbracate in spiritul timpului, dar cu un nivel mai inalt decat al epocii precedente.“ -- Liviu Rebreanu

 

Despre Autor


 

Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885, Târlişua, Bistriţa Năsăud - 1 septembrie 1944, Valea Mare, Argeş) este un prozator, traducător, romancier şi dramaturg. Debutează în revista „Luceafărul" din Sibiu (1 noiembrie 1908), cu nuvela Codrea, republicată, în timp, sub titlurile Lacrima, Dezertorul şi Glasul inimii. 

În 1916 îi apar culegerile de schiţe şi nuvele Golanii, cu o prefaţă de Mihail Dragomirescu, care îl recomandă drept un reprezentant al „verismului". În 1920 publică romanul Ion (I-II), care va fi comentat de E. Lovinescu în „Sburătorul" („Ion e cea mai puternică creaţiune obiectivă a literaturii române") şi de Tudor Vianu în „Viaţa românească" şi distins cu Premiul „Năsturel-Herescu" al Academiei Române (1921). Volumul Catastrofa (1921), cuprinzând nuvele inspirate din război, anunţă prin problematică şi temă centrală Pădurea spânzuraţilor, încununat cu Marele Premiu al romanului (1924).

Dacă străduinţele sale pe tărâm teatral, cu comediile CadrilulPlicul (1923) şi Apostolii (1926), îi aduc doar succese efemere, cele de prozator fac din Rebreanu ctitorul romanului românesc modern. După Adam şi Eva (1925), naraţiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) şi Crăişorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca şi Ion, „dramei pământului". - Crispedia.ro

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 224
Editura: Liviu Rebreanu
Apariția: Iunie 2014
ISBN: 978-973-1898-28-5
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.2000

Pareri