Viaţa ca o Pradă (BPT, Vol. 65)

Viaţa ca o pradă (1977) nu este propriu-zis o carte de memorii, nu este nici un roman de formaţie, cum l-au socotit unii comentatori. Un număr de pagini reconstituie debutul literar al autorului: amintiri, portrete de scriitori cunoscuţi, evocarea atmosferei cultural-politice de la începutul deceniului al cincilea, experienţe de lectură etc. Altele (nu puţine) intră în sfera literaturii de ficţiune: mici naraţiuni ce pot fi citite independent, eu (naratorul) părând a fi un personaj ca oricare altul.

Simbolul latent, codul secret al operei trebuie să-l descoperim noi, la lectură. El ne deschide (dar numai pe jumătate) o fereastră spre începuturile misterioase ale creaţiei. Vorbind despre ele, Marin Preda este asaltat din toate părţile de imaginaţia sa epică.

Dintr-o confesiune despre originile creaţiei, cartea este pe punctul de a deveni un tulburător roman despre neliniştea care precedă scrierea unui mare roman. 

Despre Autor

Marin Preda (5 august 1922, comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman - 16 mai 1980, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov) este un prozator, nuvelist, romancier, eseist şi traducător. În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu' în ziarul Timpul. Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viața ca o pradă și Delirul.

În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. Marin Preda a tradus din operele lui Dostoievski.