Vânătoarea de Bour sau Iartă-l, Doamne, pe Robul Tău Iosif

"E taină nepătrunsă în mintea noastră cea strâmtă cum oamenii intră pe poarta naşterii în lumea aceasta şi ies pe poarta morţii din ea." -- loan Slavici

Fragment

”Coborât din autobuzul ce se îndepărtează, Leon Arbore îşi trece re după umeri curelele largi ale genţii de călătorie şi se lasă purtat la deal de îngusta şi umbrita ulicioară. Şi cum face primii paşi, cum ude din nou plânsul acela... Poate doar un scâncet potolit, intermitent, dar care îl necăjeşte şi mai mult cu revenirile sale periodice, îl aude nopţi la rând răzbătând printre pereţii blocului de beton deşteptându-se, mai mult curios, nedumerit, decât iritat, îl ascultă îndelung.

Într-un timp îşi zicea străluminat de presupunearea că  fi ecoul telepatic al unei nostalgii, imaginea acustică a visului de moştenitori, pe care soţia sa, fosta sa soţie, i l-a spulberat, schimbându-l pe unul doar al ei, acela de a rămâne tânără, frumoasă şi liberă ca vântul de primăvară, cum spunea chiar ea. Ieşea atunci la balcon, privea peste oraşul conturat de luminile nocturne, încerca să asculte . niştea universului printre zgomotele uniformizate ale ploii şi stro-pii ce împânzeau văzduhul de vreo săptămână şi ceva aduceau şi ei i plâns domol de copil...

”La modul general vorbind, preocupările lui Ion Bogatu se axează pe lupta cu indiferentismul, cu surzenia sufletească, cu rutina, cu inerţia, urmărindu-se în procese de conştiinţă atât aspectele, cât şi mai cu seamă cauzabilităţile ce duc la astfel de deformări şi impasuri ale psihicului şi ale afectivităţii omului.

... fraza exactă ca o definiţie, alertă şi saturată de gând ca un aforism, complexă şi laconică totodată, ca demonstrarea unei teoreme. Se expune situaţia, se vădeşte poziţia, se manifestă caracterul... -- Alexandru Cosmesc