Romanțe pentru mai Târziu (BPT, Vol. 27)

Ion Minulescu a fost cel care a împământenit la noi un mod de viaţă simbolist — sinteză între boemă şi dandism. Adică acea voită diferenţiere de lumea comună, prin ceea ce s-a numit atunci „spiritul decadent¨.

”Ce aducea nou Ion Minulescu în  poezie? În primul rând, o altă lume, o altă sursă de inspiraţie; nu satul, ci oraşul, nu un univers cantonat în vechime, ci unul modern. Frumuseţea liricii lui Ion Minulescu a constat în faptul că poetul a ţintit şi a izbutit să rămână el însuşi, cu tot ce a adus nou şi personal în literatura română. Iar atunci când şi-a extins aria inspiraţiei, s-a păstrat în matca proprie.

A căutat s-o lărgească, iar apele s-au dus la vale şi mai zglobii, şi mai nepăsătoare. Chiar dacă unii cu care a pornit la drum l-au întrecut, chiar dacă dintre cei care-au venit după el câţiva au aflat căi mai adânci de expresie. Ion Minulescu nu şi-a pierdut identitatea.” -- Valeriu Râpeanu