Războiul de Șaptezeci şi Șapte de Ani (1914–1991) şi Premisele Hegemoniei Americane [eBook]

Mai multe poze

Războiul de Șaptezeci şi Șapte de Ani (1914–1991) şi Premisele Hegemoniei Americane [eBook]
67,99 MDL (14,22 RON)
67,99 MDL (14,22 RON)

Descriere

„Războiul de şaptezeci şi şapte de ani" este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului N. Djuvara, o sintagmă ce are şanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare.

Recenzii

Tot ce scrie profesorul Neagu Djuvara poate fi carte. Musteşte de erudiţie, are un verb mai viril decât toată noua generaţie de scriitori români luată la un loc. Priveşte istoria lumii ca un Dumnezeu, în secole. Războaiele sunt evenimente mici într-o civilizaţie. Noi suntem la încheierea unei civilizaţii, după Djuvara.

Teoria nu e nouă.

Cele trei războaie mondiale ale secolului XX (Primul, al Doilea şi războiul rece) sunt privite de mai mulţi istorici ca unul singur sau ca o eră într-o civilizaţie. A se vedea, în acest sens, Era extremelor (1914-1991) de Eric Hobsbawm, cel de-al patrulea volum din epocala sa istorie, care cuprinde perioada 1789-1991. Observaţia care mi-a atras atenţia este cea legată de sfârşitul imperiilor. Dacă imperiile sunt constituite şi conduse la începuturi de un cerc îngust de familii din capitală sau dintr-o altă regiune importantă, atunci, spre sfârşitul imperiilor, conducătorii sunt din provincie şi se rupe lanţul elitelor.

Clanul Roosevelt a dat Americii 13 preşedinţi. (Apropo, ruşii încearcă prin cele trei volume Proiectul Rusia, apărute în ultimii ani, să propage aceeaşi idee a elitelor politice). Primul „periferic" este catolicul şi irlandezul Kennedy. Ca excepţii, după JFK, SUA a propulsat în administraţia centrală tot mai mulţi „periferici", culminând cu metisul Obama. După Djuvara, hegemonia SUA „va fi neapărat de scurtă durată".

-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”

”Lucrarea aici recenzată, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele hegemoniei americane (1914-1991), nu este o carte şoc, nici măcar una eveniment. Pentru cititorul exersat în lecturile despre hegemonia americană care au tot apărut în ultimii ani, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani poate să îi dezamăgească. Dar deşi nu se încadrează în categoriile de sus cartea profesorului Djuvara este o carte prilej.

Ea ne poate trezi curiozitatea de a pătrunde în opera unuia dintre cei mai aristocratici şi prolifici autori români. Într-o naţiune care a dat mulţi istorici de seamă, filozofia istoriei rămâne încă o raritate. Ea este poate maximul care poate fi atins în domeniul istoriografiei. Aflată la graniţa dintre ştiinţă şi speculaţie, dintre concret şi profeţie, filozofia istorie pare să fie testul cu turnesol al întrebării: "Este istoria cu adevărat o ştiinţă?"

Pentru că dacă răspunsul este afirmativ, atunci ea descrie legi ce ar permite prognosticul viitorului. Cum însă în acţiunea umană factorul individual creează infinite scenarii, predicţia este un pariu cu inteligenţa.”

-- Bookblog.ro

Despre Autor

Neagu Djuvara s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940).

Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică.

Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I").

În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona.

În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.


Detaliile Produsului

Limba: Română
Editura: Humanitas
Apariția: 2011
ISBN: 978-973-50-3214-2
Compatibil cu: iPhone, iPad, Android, Windows Phone

Pareri