Prădătorii de la Kremlin (1917 - 2009)

Prădătorii de la Kremlin (1917 - 2009)
185,00 MDL (38,70 RON)

Disponibilitate: În Stoc

Doar 1 exemplar disponibil

sau

Descriere

Traducere din franceză de Ioan T. Bița.

Ce mai putem spera de la Rusia? Ce temeri ar trebui să mai avem în legătură cu ea? Pentru cei care încă-și mai fac iluzii, războiul împotriva Georgiei din vara anului 2008 a arătat în mod evident hotărârea neoimperialistă și apucăturile de prădători ale tandemului Medvedev-Putin. Odată cu ei, se pare că o nouă dinastie KGB a preluat frâiele puterii în Rusia. Iar forțele de represiune, aceste servicii provenite din fenomenul sovietic, mai puternice dacât niciodată, în ciuda dispariției blocului comunist, au în mână toate mecanismele noului imperiu.

Helene Blanc și Renata Lesnik aduc clarificări referitoare la geneza acestei domnii. De la Ceka din anul 1917 la KGB-FSB ale lui Putin, ele dezvăluie cum anume serviciile secrete au servit interesele URSS și ale Rusiei, manipulând în tot acest timp Occidentul. Dezvăluirile sunt numeroase și se referă atât la istorie, cât și la actualitate.

De la existența unui sulfuros raport Beria până la misterele agenților secreți din sânul Bisericii Ortodoxe, de la Stalin la Elțin, de la Lenin la Medvedev, de la bolșevici la oligarhi, trecând prin operațiunile speciale desfășurate împotriva Europei, surprizele se țin lanț și ne pun în fața dedesubturilor unei Rusii pe care nimeni nu o poate dori veșnică...

Recenzii

” Dezvăluirile sunt numeroase si se referă atât la istorie, cât si la actualitate. De la existenta unui sulfuros raport Beria până la misterele agentilor secreti din sânul Bisericii Ortodoxe, de la Stalin la Eltin, de la Lenin la Medvedev, de la bolsevici la oligarhi, trecând prin operatiunile speciale desfăsurate împotriva Europei, surprizele se tin lant si ne pun în fata dedesubturilor unei Rusii pe care nimeni nu o poate dori vesnică...” Martie 2011, portalul www.hotnews.ro

”Probabil, pentru omul din Est, cartea franţuzoaicei Hélène Blanc, doctor în studii slave şi limbi orientale, politolog şi criminolog, şi a basarabencei Renata Lesnik, politolog, nu vine cu o noutate absolută. Dar memoria este necesară şi pentru cei care au trăit experienţa dominaţiei KGB-ului sovietic. Iar faptele din carte, de multe ori, şochează. Şi atunci, niciun om din Est nu mai ştie unde adevărul este adevăr şi minciuna este minciună.

NKVD-istul Beria, numit în funcţie în 1938, îşi începe activitatea printr-un document care „ordonă instanţelor represive să-şi modereze avântul" şi „reîntoarcerea la legalitatea sovietică".

După moartea lui Stalin, când Franţa (nu e o greşeală) declară zi de doliu naţional, Beria optează pentru deschidere, un dezgheţ progresiv, care avea să umanizeze regimul, fără a distruge imperiul; decretează o amnistie generală; insistă asupra creşterii rolului cadrelor naţionale în republicile sovietice; denunţă cultul personalităţii lui Stalin în sânul partidului; optează pentru restituirea Kurilelor Japoniei; încearcă să restabilească relaţiile diplomatice cu Iugoslavia lui Tito; hotărăşte să nu impună kolhozurile Germaniei de Est şi se pronunţă pentru reunifi-carea Germaniei.

Speriat de revolta muncitorilor est-germani, Biroul Politic se reuneşte cu uşile închise, fără Beria, şi hotărăşte eliminarea lui. Oficial, Beria a fost executat în decembrie 1953. Noile fapte vorbesc despre eliminarea sa chiar la 26 iunie 1953, în ziua şedinţei Biroului Politic. După 50 de ani, Putin îl reabilitează. Iar Sergo Beria, feciorul lui Lavrenti Beria, scria: „Tatăl meu nu a fost niciodată leninist ori marxist".

KGB-istul Iuri Andropov, „un anglofon purtător de blugi şi băutor de whisky", autor sub pseudonim al unui volum de versuri, este numit în funcţie în 1967. Vine şi el cu un program reformator: democratizarea societăţii, reforma economiei, gestiunea ştiinţifică, lupta împotriva corupţiei şi coexistenţa paşnică cu Occidentul. în 1977 îl întreabă pe Gheorgi Arbatov, unul dintre foştii săi consilieri, dacă a auzit de Gorbacoiv, „în care ne putem pune toate speranţele de viitor". Tot Andropov a facilitat ascensiunea Ursului din Ural, Boris Elţin. Igor Andropov, fiul lui Iuri Andropov, scria: „Tatăl meu a detestat dintotdeauna comunismul".

-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”

Despre Autor

Helene Blank este doctor in slave si limbi orientale, politolog si criminolog la CNRS (Centre national de la recherche scietifique).

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă tare
Pagini: 448
Editura: Cartier
Apariția: 2011
ISBN: 978-9975-79-677-4
Dimensiuni: 13,5 x 20 cm
Greutatea: 0.5000

Pareri