Pe când eram o operă de artă

Pe când eram o operă de artă

Preț de Listă: 130,00 MDL (27,20 RON)

Preț: 65,00 MDL (13,60 RON)

Economisești: 65,00 MDL (13,60 RON) (50%)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Cine n-a visat să devină obiectul admiraţiei tuturor? Iată promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu şi demon în acelaşi timp, unui tânăr disperat, în pragul sinuciderii.

Primul, mereu dornic să scandalizeze, îi propune celui de-al doilea, dornic de o nouă existenţă, mai puţin anostă, să-l transforme într-o operă de artă. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, în afară de libertate.

Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decât Gioconda. Dar, imediat ce începe să se simtă privat de dreptul la conştiinţă, omul din el se răzvrăteşte. Creaţia încearcă astfel să fugă de creator şi să-şi recâştige libertatea pierdută. Prin dragoste. Va mai putea însă să-şi redobândească umanitatea şi să descopere fericirea într-o lume stăpânită de narcisism, de cultul simulacrelor şi al aparenţei şi de puterea zdrobitoare a imaginii?


Recenzii

”În anul 2002 au fost publicate pentru prima dată, în Franţa, două proze ale lui Eric-Emmanuel Schmitt: nuvela Oscar şi Tanti Roz şi romanul Pe când eram o operă de artă. Dacă în cea dintâi scriitorul tratează tema spinoasă a copiilor cu boli terminale, scoţând în evidenţă stângăciile ofensatoare ale adulţilor din vieţile acestora, în cel de-al doilea el intersectează tema pactului faustic cu întrebări despre definirea artei, existenţa sufletului şi posibilitatea stabilirii unei limite între opera de artă şi un produs uman oarecare.

Pe o insulă nenumită, un tânăr de douăzeci de ani încearcă să-şi pună capăt zilelor, din cauză că frumuseţea fraţilor săi gemeni îl eclipsează. Neavând vreun talent sau o inteligenţă ieşită din comun, Tazio trage concluzia că dispariţia sa nu va produce nicio schimbare în vieţile celor din jur. Necazul este că nici măcar tentativele de suicid nu îi reuşesc, astfel încât, aflat la a patra astfel de iniţiativă, protagonistul îl întâmpină cu iritare pe străinul cu pietre preţioase montate în dantură, ce îi propune să se lase pe mâinile sale pentru douăzeci şi patru de ore.

Romanul lui Schmitt are un happy end destul de străveziu: personajele negative sunt pedepsite, dar nu din cale-afară, iar cele pozitive trăiesc fericit (cu mici sechele) până la adânci bătrâneţi şi se înţelepţesc pe parcurs. Expus într-un muzeu, „Adam bis” - numele dat lui Tazio de falsul său părinte - se deprinde cu autoironia: „Ca să fii o operă de artă celebră şi comentată în lumea întreagă, trebuie fie să te porţi foarte civilizat, ca Mona Lisa, fie să nu înţelegi decât ebraica veche, ca David, fie, ca în cazul meu, să te doară fix în cot”. Simplitatea stilistică adoptată de scriitor şi în Oscar şi Tanti Roz funcţionează în mare măsură; totuşi, pe alocuri am simţit nevoia unor nuanţări suplimentare.   

Plusuri: Întrebările ridicate de roman cu privire la imperativul inovaţiei artistice şi la distincţia dintre subiect şi obiect.

Minusuri: Simplificarea pe alocuri excesivă a naraţiunii.

Recomandari: Celor în căutarea unei poveşti ambiţioase despre valoarea vieţii, al cărei autor este influenţat palpabil de Antoine de Saint-Exupéry.


--  Alexandra Gaujan, Bookblog.ro


Despre Autor

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supéri-eure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obţine titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea la Valognes.

Detaliile Produsului

Titlu Original: Lorsque j´étais une oeuvre d´art
Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 224
Editura: Humanitas
Apariția: 2011
ISBN: 978-973-689-484-8
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.2000

Pareri