paraLELE

paraLELE
64,00 MDL (13,39 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

"-Știi, Vica, eu aveam totul... Un serviciu bine plătit, o casă de lux în centrul orașului și doi fii care absolveau universitatea cu brio. Dar într-o zi totul s-a prăbușit.
-De ce? Ce s-a întâmplat?
-Am fost diagnosticată cu cancer la sân. Și dintr-o dată am simțit că nu mai am nimic. Se dărâmase cerul peste mine, iar pământul îmi fugea de sub tălpi. Toată lumea mea se prăbușise.

Nu știam cum să reacționez. Trăiesc acest sentiment de neputință de fiecare dată când tebuie să spun ceva, să compătimesc pe cineva, să-mi exprim condoleanțele. Cuvintele sunt greu de găsit în așa cazuri. De multe ori m-am surprins că atunci când cineva trăiește tragedia pierderii unor persoane dragi, eu nu știu ce să spun.

Niciodată nu pronunț cuvântul "condoleanțe" pentru că îmi pare banal în asemenea cazuri. De obicei tac. Tăcerea poate spune mult mai mult decât cuvintele în asemenea cazuri. Încărcătura emoțională pe care o pot transmite câteva secunde de tăcere nu are cum să fie cuprinsă într-o singură sintagmă, oricât de frumos și de sincer ar fi spusă."

(Dăruiește, Vica Demici)

"Ce nu știam eu, era faptul că biletele au fost cumpărate din a treia zi de când ne cunoșteam. Că spitalul unde și-a făcut rezidențiatul i-a trimis 3 invitații laun concurs pe un post permanent. Că Mihai nu s-a mai dus la clinica particulară și nu a mai luat gărzi de noapte, doar ca să stea seara acasă cu mine. Că îi era frică să nu mă sperii, să nu mă plictisesc, să nu îmi treacă... zâmbetul și liniștea din ochi.

Ce nu știa Mihai, era faptul că eu nu îmi puteam explica cum am trăit până la el. Cum credeam că știu și cunosc lucruri, care au prins viață, rost și sens doar alături de el. Cum băteam pe ascunsîn lemnul canapelei, când el stătea cu capul în poala mea, căutând pe net filme vechi, iar eu mă uitam la Anna Olson, la TV, cum face minuni în bucătăria ei din Canada. Și mie îmi era frică să nu-i treacă...

Ce știam amândoi, era că ne este bine împreună și pentru asta nu trebuia să inițiem discuții oficiale cu tema "Ce facem mai departe?"."

(Poveste de iarnă, Zina Zen)

Între mărturiile lui  Marquez (A trăi pentru a-ți povesti viața) și corectura volumului meu de proză Nuca lui Newton — o inedită testare: să citesc acest joc-competiție încăput într-o carte-joc… Se citește! 

Dăruiește,  proza-parabolă, uluitoare, de deschidere, a Vicăi Demici, tot a ei Ferma de porci (ce superbă developare a realității globale — neașezate? — pe care o traversăm!), Povestea de iarnă a Zinei Zen (pentru mine ar suna Viața de până la Mihai), dar îndeosebi Altfelul — superb de captivante!

Motivul dominant, la ambele, al  neașezării/căutării, de când e lumea,  acest flux-reflux, despărțiri-regăsiri ale Ei cu El, inclusiv în limbajele  moderne  de facebook ori  mesaje electronice, dinamizează și captivează, și… mă abate de la lecturi suspendate și corecturi abandonate… Mă-ntorc la Marquez — explică la pagina 320 de ce a ales  să scrie povestiri  „într-o țară unde poezia înseamnă Artă cu majusculă”.

Paralel și Marquez ăsta… -- Iulian Filip

 

 

Interviu


 

La mijlocul verii, două femei puternice și cu o energie debordantă au decis să surprindă publicul. Deși în fiecare zi merg la muncă, unde pragmatismul este la ordinea zilei, acestea nu ezită să-și dea frâu liber imaginaţiei să zburde, să viseze, să creeze. Și pentru că prietenia lor a trecut testul distanţei, Vica Demici fiind stabilită la Londra, iar Zina Zen la București, acestea au decis să se aventureze într-o nouă călătorie, contopindu-și vieţile într-o carte de buzunar, în paginile căreia se resimte rafinamentul fiecăreia dintre ele. Pentru a înţelege mai bine ce este de fapt „paraLELE” și cum s-a născut, am mers direct la sursă.

 

paraLELE

 

Ce reprezintă „paraLELE” pentru voi?

Zina: Pentru mine, „paraLELE” este experienţa anului 2014. Deși nu conștientizez încă, este începutul unor întâmplări și trăiri noi, diferite, care mă vor duce într-o altă etapă, altă lume, pe care doar o intuiesc, deocamdată. „paraLELE” înseamnă și maturitare, asumare, dar și nebunie și curaj.

Vica: paraLELE sunt gândurile, vorbele, zâmbetele, trăirile noastre și ale tuturor celor care gândes ca noi. Sunt poduri de amintiri. ParaLELE-le sunt adevărurile noastre, ale voastre, ale tuturor. Despre noi, despre voi, despre toţi.

De ce aţi decis să faceţi acest pas, având în vedere că fiecare dintre voi are o carieră în domenii destul de îndepărtate de literatură, totuși?

Vica: Noi scriem și la serviciile la care mergem zi de zi. Nu neapărat în limba română, în cazul meu. Dar oricum, creăm. Și, până la urmă, dorinţa de a scrie nu cred că  se învaţă la facultate. Cu asta te naști. Noi cu Zina simţim nevoia să spunem și altora ceea ce gândim și îndrăznim să o facem, fără să ţinem cont de ceea ce scrie în diplomele noastre. Sperăm că Măria Sa, Cititorul, ne va ierta îndrăzneala.

Zina: Nu a fost o decizie gândită. Am vrut să vad cum se scrie o carte. Așa că am folosit momentul și m-am asociat cu Vica, un nume deja consacrat, care mi-era și prietenă și pe care o admiram pentru talentul și ușurinţa cu care creează. Ea publicase deja câteva cărţi, știa cum merg lucrurile în această industrie, așa că am acceptat provocarea. Vroiam să scriem și să edităm o carte, iar banii câștigaţi – să-i donăm. Așa a ajuns o vioară la un copil talentat: eu cunoșteam băiatul, Vica a găsit vioara.

Pentru cine a fost scrisă această carte?

Vica: Pentru oameni simpli, la fel ca și noi. Cei care trăiesc așa cum vrem să trăim noi. Cei care simt la fel ca și noi. Cartea noastră e o carte ușoară, care nu se impune, nu aglomerează, nu insistă. Este cartea de pe noptieră, din geantă, adică cea pe care cititorul vrea să o aibă aproape.

Zina: Acesta este debutul meu literar, o carte diferită de ce scriu eu pe blog. Prin „paraLELE” Vica trece de la poezie la proză, în cea mai delicată manieră posibilă. Este o carte pentru prieteni și este dedicată Moldovei și oamenilor ei. De fapt, am aflat targetul când s-a pus cartea în vânzare.

Distanţa dintre voi nu v-a împiedicat?

Vica: Scriem în stiluri diferite, dar asta ne ajută să ne completăm. Ne-a fost ușor și nu am simţit că ne despart oceane.

Zina: Am stabilit date-limită rezonabile, le-am mai depășit, e adevărat, din cauza programului, a fusului orar și a serviciului fiecăreia, am făcut schimb, tot timpul, de texte și de idei, am aprobat titlul cărţii și ordinea textelor și am trimis manuscrisul la editură.

Această carte are vreun mesaj general și dacă da, care e acesta?

Zina: Cred că are mai multe mesaje, paralele. Lăsând gluma la o parte, sunt niște povestioare simple despre viaţa normală, așa cum o avem și alegem să fie, despre căutare și iubire. Fiecare vede și simte mesajul în funcţie de starea lui emoţională, de experienţa de viaţă.

În ziua de azi, când internetul și reţelele sociale ocupă un loc proeminent în viaţa fiecăruia practic, cât de oportună consideraţi această lansare?

Vica: Internetul și viaţa reală sunt tot un fel de lumi paralele, care, cred eu, convieţuiesc frumos până acum. Eu n-aș renunţa la niciuna din aceste lumi. Mă simt confortabil în ambele. Apropo, cartea se vinde și în librării, și online, așa că acoperă ambele lumi, în paralel. Gheorghe Erizanu, directorul editurii Cartier, și-a propus cea mai grea misiune în Moldova, să aducă publicul în librărie. Noi încercăm să-l ajutăm în acest proiect sisific.

Care a fost reacţia cititorilor, cartea fiind pusă în vânzare încă înainte de lansarea oficială?

Zina: Reacţia cititorilor a fost copleșitoare. Practic, din Chișinău, a fost comandată și transmisă pe aproape toate continentele. Și e doar o cărticică de buzunar. Este un sentiment minunat, să știi că ajungi în atâtea mâini, atâtea inimi. Atât de departe, atât de aproape. Suntem onorate și recunoscătoare.

Acesta este un proiect de suflet sau credeţi că veţi obţine și vreun profit?

Vica: De suflet. Și pentru suflet. Ce poate fi mai scump?

Cât de importantă consideraţi că este lectura și ce e diferit în ceea ce le oferiţi voi cititorilor voștri de tot ceea ce se află acum pe piaţă?

Vica: Lectura este cea mai bună cosmetică. Omul care citește are faţa mult mai frumoasă. Aţi observat? Poţi să ghicești imediat cine citește și cine nu. Ochii celor care citesc sunt altfel. Fruntea e altfel. Zâmbetul e altfel. Pe faţa lor se citește un fel de nobleţe. Și asta e tare frumos!

Zina: Nu contează neapărat numărul cărţilor citite, ci calitatea lor, și felul în care ne dezvoltă, ne transpun, ne modelează. „paraLELE” este experienţa noastră personală. Nu am vrut să fim mai bune decât cineva sau să venim cu un produs inedit, șocant, incendiar. Nu minţim, nu trișăm, nu păcălim ctitorul. Suntem simple, naturale și deschise.

Ce va găsi cititorul printre paginile cărţii?

Vica: Cred că majoritatea se vor regăsi pe sine. Sinceră să fiu, eu sper foarte mult să fie așa. Eu sunt acolo. Zina e acolo. Prieteni de-ai noștri sunt acolo. Deci, suntem mulţi în paraLELE și ne putem găsi și regăsi printre pagini, la nesfârșit.

Zina: Nu am ascuns niciun răspuns acolo, dar, vorba înaintașilor noștri – „Cine caută, găsește.”

Vă doriţi să mai reveniţi în viitor cu o nouă carte sau vă limitaţi la acest pilot?

Zina: O nouă carte este deja în lucru.

Sunteţi ambele două personalităţi puternice, cât de resimţită va fi fiecare dintre voi în paginile cărţii sau aţi reușit să vă contopiţi?

 Vica: Venim din aceeași ţară, deci avem în comun filmele și cărţile din copilărie. Asta însemnând că simţim la fel, vedem la fel, trăim aceleași tristeţi, savurăm aceleași bucurii. Cred că, deși suntem tare diferite, suntem și foarte asemănătoare. Altfel, nu cred că această alianţă reușea. Nu suntem ca și racul, lebăda și știuca. Vrem să credem că suntem două lebede, una albă și alta neagră, paraLELE, care se completează într-o imagine aproape perfectă.
 

text » Nicoleta Colomeeţ

-- Revista 15 minute

 

Despre Autori


 

Vica Demici s-a născut la 11 februarie 1976 în Chişinău. După absolvirea Facultăţii de Limbi Moderne şi a masteratului în Relaţii Internaţionale la Universitatea de Stat din Chişinău, activează în cadrul Departamentului de Stat al SUA. În 2014 obţine titlul de magistru în ştiinţe diplomatice la University College London, în prezent fiind consultant la Consiliul Europei. Scrie muzică şi versuri.

Cărţi publicate: Câte un pic, Epigraf, 2005; Un alt decor, Cartier, 2009; Egal, Eminescu, 2011.


Zina Zen s-a născut la 24 martie 1979 în Chişinău. Absolventă a Facultăţii de Drept şi a cursurilor academice post-universitare, specializarea „Ştiinţe politice", de la Universitatea de Stat din Bucureşti, România. În prezent îşi desfăşoară activitatea în domeniul juridic.

Zina Zen debutează cu acest volum de proză scurtă. Scrie pentru Marea Dragoste - versiunea online a revistei Tango şi revista 15 minute.

 

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 76
Editura: Cartier
Apariția: 2014
ISBN: 978-9975-79-890-7
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.9200

Pareri

Bestseller.md îți mai recomandă: