Ashtavakra Gita cuprinde dialogurile dintre marele mistic Ashtavakra si regele Janak iar istoria spune ca la sfarsitul acestui dialog regele Janak a atins starea de Iluminare.
Despre această convorbire Osho spune: "Pornim acum într-o călătorie fără seamăn. Omul are multe scripturi, dar niciuna nu e comparabilă cu Gita lui Ashtavakra. În fața ei Vedele pălesc, Upanișadele sunt o șoaptă slabă. Nici chiar Bhagavadgita nu are măreția care se găsește în Ashtavakra Samhita – aceasta e pur și simplu neasemuită.
Lucrul cel mai important e acela că nici societatea, nici politica și nici vreo altă instituție a vieții omenești nu a influențat câtuși de puțin afirmațiile lui Ashtavakra. Nu mai există nicăieri altundeva afirmații care să fie atât de pure, transcendentale, dincolo de timp și spațiu. Poate de aceea Gita lui Ashtavakra, Ashtavakra Samhita, nu a avut un impact prea mare.
Bhagavadgita lui Krishna a exercitat o influență foarte mare. Primul motiv e acela că Gita lui Krishna e o sinteză. El e mai preocupat de sinteză decât de adevăr. Dorința de sinteză e atât de mare, încât pe Krishna nu-l deranjează să sacrifice puțin adevărul, dacă lucrul acesta e necesar. Gita lui Krishna e un talmeș-balmeș în care se găsesc de toate; din acest motiv îi atrage pe toți, pentru că se află în ea câte ceva pentru fiecare. E greu să găsești o tradiție a cărei voce să nu se facă auzită în Gita. E dificil să găsești pe cineva care să nu-și găsească alinare în Gita. Dar pentru astfel de oameni, Gita lui Ashtavakra se va dovedi foarte dificilă.
Oamenii iubesc Gita lui Krishna deoarece e foarte ușor să-ți extragi din ea înțelesul tău propriu. Gita lui Krishna e poetică: în ea, doi plus doi pot face cinci, doi plus doi pot face și trei. Astfel de trucuri nu sunt posibile în cazul lui Ashtavakra. La el, doi plus doi fac exact patru. Afirmațiile lui Ashtavakra sunt afirmații de matematică pură. Aici, licența poetică nu este absolut deloc posibilă. El spune lucrurile așa cum sunt ele, fără niciun fel de compromis."
