Orbirea

Orbirea
322,00 MDL (67,36 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Traducere din limba germana, note si postfata de Mihai Isbasescu.

Premiul Nobel pentru Literatura in 1981!

Faima mondiala a romanului Orbirea, scris cind Elias Canetti avea doar douazeci si sase de ani, a venit tirziu, intirziata de evenimente politice, desi importanta cartii fusese recunoscuta si salutata cu entuziasm de Thomas Mann, Hermann Broch, Hermann Hesse si altii. Tradusa peste tot in lume, Orbirea face parte dintre marile carti ale literaturii europene din secolul XX.

Orbirea zugraveste o lume stranie, o lume a nebuniei, o pseudorealitate a unor psihopati, in care toate personajele sufera de o forma oarecare de dementa, de la principalul protagonist, savantul Kien, a carui evolutie paranoica este urmarita pina la deznodamintul tragic si totodata - in reprezentarea lui proprie - eliberator, de la menajera si, ulterior, sotia sa, Therese, pina la intendentul Pfaff, la piticul cocosat Fischerle si chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului.
 
Toti poarta tare fizice, psihice si spirituale care le reduc existenta la o singura preocupare obsesiva, prin prisma careia vad si traiesc totul. Kien este carturarul inchis in turnul de fildes al imensei sale biblioteci de specialitate, intelectualul care nu intelege sa accepte vreo alta preocupare si care nu vrea sa jertfeasca nici o clipa in afara cercetarilor sale.
 
El este "capul fara lume", cu viata rinduita si planificata pina la secunda, a carui obsesie este declansata de temerea de-a nu orbi, temere care-i aminteste de Eratosthene si de arderea bibliotecii din Alexandria.

 

Recenzii


 

”Orbirea este unicul roman al lui Elias Canetti. Dar ce roman! Dupa marturisirile autorului aceasta carte a pornit de la o singura imagine: un batrin care isi da foc in biblioteca, imagine ce aminteste de scena din Numele trandafirului al lui Umberto Eco, unde Jorge nu numai ca arde cartile abatiei, ci inghite chiar paginile otravite din ultimul exemplar al Poeticii lui Artistotel despre comedie. Orbirea, pe care il putem compara cu Omul fara insusiri al lui Robert Musil, a facut initial parte dintr-un proiect foarte ambitios al lui Canetti: scrierea unei comedii umane a nebuniei, „o comedie a nenorocirii” cum ar spune Beckett. Proiectul trebuia sa contina mai multe romane, fiecare dintre ele avind ca protagonist un om aflat in pragul nebuniei, in cazul Orbirii – Peter Kien, omul-carte.” -- Bogdan Romanciuc, 20-26 iunie 2009, in Suplimentul de cultura

”Elias Canetti avea numai 26 de ani cind, in 1931, a terminat Orbirea, unul dintre cele mai stranii romane ale secolului al XX-lea. Fiecare fiinta umana este imuna, pare a ne transmite Canetti prin acest roman, la microuniversul altei fiinte umane – un adevar pe care, pare-se, trebuie sa-l acceptam ca atare. Pina unde e permis insa acest egoism? Iata o intrebare cu tilc la care, in loc de raspuns, Elias Canetti a imaginat o poveste: Orbirea. 

[...] Nu intimplator Orbirea se termina cu un incendiu, un final apocaliptic in care dispar deopotriva omul si cartea – un roman premonitoriu, in care nebunia ocupa un loc de seama. Lumea apare, asadar, ca topos al nebuniei, unde totul pare a se grabi inspre un final fatal.” -- Adina Dinitoiu, 20 mai 2013, pe bookaholic.ro

”Orbirea are acea calitate unica – marca, fara indoiala, a capodoperelor – de a fi contemporana in adevaratul sens al cuvintului, chiar si la decenii intregi dupa publicare. Romanul pare, realmente, a nu fi „datat” prin detalii istorice ori prin fundalul general menit a evidentia desfasurarea actiunilor, cu toate ca atmosfera Vienei, stralucitoare, sordida sau grotesca, dupa caz, este excelent descrisa si de neuitat, chiar si dupa prima lectura.

Insa calitatea discursului lui Canetti vine din capacitatea autorului de a aborda o tema extrem de actuala si valabila nu doar intr-o anumita epoca: si anume, orbirea pe care oamenii o demonstreaza fie unii fata de ceilalti, fie fata de epoca pe care o traiesc (deopotriva fata de provocarile pe care Marea Istorie le ridica in fata lor!) si de realitatile sociale, fie chiar fata de ei insisi.” -- Rodica Grigore, 14 octombrie 2012, in Cultura, nr. 39

”Ideile lui Canetti se contureaza ferm. Orbirea nu-i o solutie de salvare a omului, ci o modalitate de (auto)distrugere, caci cultura capata valoare doar prin intoarcerea ei catre uman. Intelepciunea, eruditia si talentul unui om nu valoreaza nimic in afara oamenilor, iar lumea formata din orbi care o neaga, din chiar miezul ei, e sortita pieirii. Dezaprobabrea lui Canetti fata de oamenii adinciti in propriul orgoliu si egoismul care genereaza neputinta de a intelege, de a tolera, de a te adapta, se poate citi lesne in sarcasmul, satira si ridicolul absurd ce prind viata in fiecare pagina a romanului.” -- Dana Pirvan-Jenaru, 10 februarie 2014, pe lapunkt.ro

 

Despre Autor


 

Elias Canetti s‑a nascut la Ruse (Bulgaria), la 25 iulie 1905, intr‑o familie sefarda. In 1911 s-a mutat in Anglia impreuna cu parintii, apoi, dupa moartea tatei, in 1912, a plecat la Viena. In noiembrie 1938, dupa ocuparea Austriei de catre Germania, a emigrat in Anglia.

A scris romane (Orbirea, 1935; Limba salvata, 1977), eseuri (Masele si puterea, 1960; Constiinta cuvintelor, 1975), piese de teatru (Nunta, 1932;Comedia vani­­tatii, 1934; Oameni cu soroc, 1952), memorii (Insemnari, 1948; Toata veneratia irosita, 1965; Provincia omului, 1973; Facla in ureche, 1980; Jocul privirilor, 1985), note de calatorie (Vocile din Marrakech, 1967) etc. In 1981 a primit Premiul Nobel pentru Literatura. A incetat din viata in 1994.

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă tare
Pagini: 568
Editura: Polirom
Apariția: Martie 2009
ISBN: 978-973-46-1267-3
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.7000

Pareri