Nobel. Vol. 25. Casa Buddenbrook. Vol. 1

Romanul lui Thomas Mann înaintează lent, dar niciodată plictisitor, salturile în timp sunt mici, dar ele nu indică numaidecât schimbările de amplitudine pentru că alchimia schimbărilor este şi ea una de gestaţie lentă.

Este ca şi cum viaţa s-ar derula înaintea ochilor tăi într-un ritm care-i este propriu şi care devine unul al lecturii, ca şi cum ai deveni un invizibil membru al prestigioasei Case Buddenbrook trăindu-i bucuriile şi amărăciunile. Ca în orice roman bun, timpul romanului devine al tău, şi privirea se lasă purtată de o istorie captivantă în ceea ce ea are deopotrivă vizibil şi ascuns. -- Angelo Mitchievici

”Nu mi-am imaginat amplul răsunet al premiului pe care vă pregătiţi să mi-l înmânaţi. Eu sunt o natură epică, nu una dramatică. Toarcerea liniştită a firului narativ, echilibrul în viaţă şi în artă este ceea ce corespunde, în esenţă, dorinţelor şi înclinaţiilor mele.” -- Thomas Mann, la decernarea Premiului Nobel, 1929