Moartea Căprioarei (BPT, Vol. 38)

”Imaginea acestui poet nedreptăţit de destin s-a aşezat, în timp, acolo unde critica literară preconizase că se va fixa. Un precursor, dar nu un poet actual prin toate segmentele operei sale, un talent viguros, dar mai puţin un model de urmat, un rebel, dar în interiorul comunismului, Labiș va rămâne mai mult prin ceea ce ar fi putut fi decât prin ceea ce a fost cu adevărat.”

”Totuşi, şi prin ceea ce a fost, el a jucat un rol însemnat în supreavietuirea poeziei romaneşti, în perioadă cumplită a stalinismului literar, ca şi în revenirea ulterioară la modelele interbelice, la modernitate. Încercările de recuperare a operei sale postume, benefice pentru cunoaşterea mecanismelor interioare ale creaţiei labișiene, nu vor modifica, bănuiesc, imaginea sa critică.

Important este însă că opera sa mai poate fi citită şi astăzi, că zeci de poezii ale sale nu sunt datate, că întâlnim în ele, chiar dacă nu pe deplin formată, o voce poetică suficient de clară şi de distinctă, de autentică, în raport cu poeţii generaţiilor anterioare şi cu cei care vor veni după el. Iar dacă noile generaţii nu mai poetizează după modelul Labiș, sunt sigur că poeţii romani din anii ce vin vor medita mereu la destinul atât de nedrept al acestui talent uriaş, ca şi la râvna lui poetică, în urma căreia a rămas, până la urmă, o operă însemnată în literatura noastră postbelică. Poezia lui Nicolae Labiș este dovada vie că sacrificiul său n-a fost în zădar.” -- Răzvan Voncu

Despre Autor

Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava - d. 22 decembrie 1956, București) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul” generației șaizeciste. - Wikipedia