MAMĂ. Mă porți mereu în rugă și în gând

După o naștere traumatizantă viața eroinei se împarte între holurile spitalelor veghind la căpătâiul pruncului bolnav și gândul acasă, la ceilalți copii ce  așteaptă cu nerăbdare. 

Dincolo de suferințele provocate de un sistem defect și erorile umane, forța interioară a unei mame de a lupta pentru copilul ei este mai presus de orice. 

Dar oare va mai putea găsi putere să-și salveze puiul din mlaștina  zădărniciei după ce i-a fost smulsă și ultima semință de speranță?

„Plângeau amândoi, își vorbeau doar prin lacrimi.  Durerea ei era și durerea lui, durerea lor era doar a lor și nimeni nu putea privi prin fereastra sufletului lor câtă suferință zace acolo.“

„Erau amândoi fragili ca niște păpădii captive în bătaia vântului. Nu știau în care parte va fi purtat puful de păpădie, însă și-ar fi dorit să prindă măcar un fir care să le șoptească la ureche să nu-și piardă speranța.”