Legenda Mancurtului

Mai multe poze

Legenda Mancurtului
29,00 MDL (6,07 RON)

Disponibilitate: În Stoc

Doar 1 exemplar disponibil

sau

Descriere

Legenda mancurtului este un fragment autonom din cel mai cunoscut roman al scriitorului kârgâz Cinghiz Aitmatov O zi mai lungă decât veacul (1980). În URSS, unde trecutul popoarelor din “republicile frățești” era fie mistificat, fie trecut sub tăcere pe mari segmente cronologice, termenul mancurt a prins imediat, deoarece făcea o aluzie concretă la genocidul cultural la care au fost supuse aceste popoare.

Cuvântul, purtând conotații vădit negative, denumește insul care își ignoră rădăcinile etnice, care își uită semenii de același neam, devenind un instrument docil în mâinile stăpânului. Etimologii înclină să creadă că în limba de origine substantivul înseamnă  “vierme strivit”.

Legenda își are începutul în eposul popular kârgâz.


Recenzii

În 1980, în URSS apărea romanul scriitorului kârgâz Cinghiz Aitmatov O zi mai lungă decât veacul. Romanul, foarte cunoscut şi apreciat, avea să lanseze şi să facă celebru un fragment care, ulterior, a apărut şi ca volum separat - Legenda mancurtului.

Legenda spune că juanjuanii, care au pus stăpânire pe ţinutul Sarozek, erau de o cruzime nemaivăzută faţă de prizonieri. Robii pe care şi-i păstrau pentru ei treceau prin cazna distrugerii memoriei. De obicei, erau prizonieri tineri. Li se rădea părul din cap până la piele. în timpul când prizonierilor li se rădea capul, era tăiată o cămilă bătrână. Animalul era jupuit. Şi pielea, caldă încă, se punea pe capetele rase ale prizonierilor. „Aceasta însemna să pui un şin."

Robii erau ferecaţi cu gâtul într-un butuc. Şi duşi în stepă. Sub soarele arzător din Sarozek, şiri strângea capul ca într-o menghină. Foarte repede, începea să crească părul. De cele mai multe ori, negăsind cale de ieşire din cauza pielii tăbăcite de cămilă, firele de păr intrau sub pielea capului, provocând dureri înfiorătoare.

în a cincea zi, juanjuanii veneau să vadă cine a rămas în viaţă dintre martiri. Dacă rămânea un singur prizonier în viaţă, scopul era considerat atins. Supravieţuitorul primea apă, mâncare şi era pus pe picioare.

„Cel supus unei asemenea proceduri ori murea, nerezistând torturii, ori îşi pierdea pentru toată viaţa memoria, se transforma în mancurt, într-un rob care nu-şi mai amintea de trecutul său."

Robul mancurt, lipsit de forţa memoriei, valora cât zece captivi sănătoşi.

Nici apropiaţii nu voiau să-şi răscumpere rudele când aflau că au devenit mancurţi.

Doar o singură mamă din neamul naimanilor, Ana, a încercat să-şi răscumpere feciorul.

Joloman, feciorul mancurt, a ucis-o.


-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”

Detaliile Produsului

Grupa de Vârstă: 9-12 ani
Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 32
Editura: Arc
Apariția: 2013
ISBN: 978-9975-61-723-9
Dimensiuni: 16,5 x 24 cm
Greutatea: 0.1200

Pareri