Jurnalul Fericirii. Manuscrisul de la Rohia

Jurnalul Fericirii. Manuscrisul de la Rohia
453,00 MDL (94,77 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Nominalizare la Premiul „Cartea anului 2012”, acordat de revista Romania literara, cu sprijinul financiar al Guvernului Romaniei

Cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nasterea Monahului Nicolae Delarohia (29 iulie 2012), Polirom editeaza o varianta inedita a Jurnalului fericirii, dupa manuscrisul aflat la Manastirea „Sfinta Ana”, Rohia.
Ingrijirea editiei, compararea variantelor, notele, addenda si indicele sint realizate de George Ardeleanu.

In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii. Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).

Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989. Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu. Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.

„Care ar fi, pe scurt, diferentele dintre aceasta varianta inedita a Jurnalului fericirii si varianta publicata? In primul rind, o alta ordonare a blocurilor textuale. Jurnalul fericirii, fiind scris apres coup, «bulversind» cronologia, lasa posibilitatea unor astfel de reordonari, recombinari, dislocari, inversari, redistribuiri, repozitionari, extensii, contrageri etc.

Un joc textual flexibil, de tip puzzle (sau, mai degraba, de tip Rubik), aproape joycean, care este totodata si un joc al rememorarii. In al doilea rind, o rescriere, o reformulare a pasajelor comune ori comparabile. Nu in ultimul rind, prezenta unor fragmente inexistente in prima varianta, deci cu adevarat inedite...” -- George Ardeleanu

Recenzii

Acest fenomen [convertirea] ne dezvaluie, mai ales, dorinta irepresibila, exasperata, a lui N. Steinhardt de a depune marturie si de a lasa aceasta marturie, in ciuda / in pofida / in contra / impotriva tuturor obstacolelor si opresiunilor. Despre lumile traumatizante prin care a trecut, despre ce i s-a intimplat lui si celor din jurul sau. Jurnalul fericirii este proba unei investitii totale in acest sens. Este si jurnalul unei convertiri – or, se stie, convertitii simt nevoia irepresibila de a-si marturisi experienta.” -- George ARDELEANU in interviu cu Simona SORA, august 2012, in Dilemateca, nr. 75

”Jurnalul fericirii este cartea care nu te face neaparat fericit, ci iti spune ca esti liber oricind, in orice imprejurare si ca astfel exista sansa sa fii poate si fericit, prin libertatea pe care ti-o da Adevarul.” -- Stefan DIACONU, 21 iulie 2012, pe AltIasi

”O frumoasa surpriza este noua editie din Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia (Manastirea Rohia, Editura Polirom, 2012, ingrijirea editiei, compararea textelor, variantelor, note, addenda si indice de George Ardeleanu), care ne ofera nu doar o varianta inedita a faimosului jurnal, dar si relanseaza interesul pentru un autor important. Chiar daca N. Steinhardt beneficiaza de un prestigiu real si are parte de pretuirea/admiratia unui mare numar de cititori, locul pe care-l merita in istoria literaturii romane inca nu e bine fixat.

O frumoasa lectie de cum se poate trai frumos in vremuri urite. Valabila si azi. M-as bucura foarte tare ca o noua generatie de cititori, carora Gherla sau Jilava nu le spun nimic, sa priceapa mesajul acestui mare umanist.” -- Cristina MANOLE, 10 august 2012, in Observator cultural, nr. 636

Despre Autor

N. Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie 1912. Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului „Spiru Haret”.
Isi ia bacalaureatul in 1929 si frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1932 isi ia licenta in Drept.
 
In 1934 incepe sa colaboreze la Revista burgheza si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic In genul… tinerilor. Isi ia doctoratul in Drept in 1936. In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme si Illusions et realites juives. Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale. Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria, Tribuna poporului si, din nou, Revista Fundatiilor Regale. Refuza sa colaboreze cu noul regim.
 
In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica. Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud. Eliberat in august 1964, va reveni dupa citiva ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc. In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sint puternic cenzurate. Monah din 1980, ramine activ pe terenul eseisticii si al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 576
Editura: Polirom
Apariția: Iulie 2012
ISBN: 978-973-46-2737-0
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.5800

Pareri