Jurnal de doliu

Jurnal de doliu
88,00 MDL (18,41 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Descrierea Cărții

Redactat esenţialmente la Paris şi la Urt, intre 26 octombrie 1977 şi 15 septembrie 1979, Jurnalul de doliu conţine 330 de fişe, aşezate in ordine cronologica, titlul aparţinand lui Roland Barthes. „Avem un titlu, un act de nominalizare, remarca Eric Marty, discipolul lui Barthes, iar mai incoace şi editorul care i-a ingrijit Oeuvres complètes, in 5 volume, la Seuil. In opinia mea, nu-i vorba de o efuziune, ci de un proiect de scriitura in toata puterea cuvantului”. La randu-i, Maurice Nadeau, directorul de la Quinzaine litteraire, ţine sa nuanţeze: „Notaţia nu este inca o scriitura. Am putea doar sa ne imaginam ce ar fi putut ea deveni”.

Şi unii şi alţii il considera mai degraba un fel de scriere-palimpsest: nu atat o „ciorna” a Camerei luminoase, cat arhiva unei carţi ce nu exista (romanul proiectat „Vita nova”, niciodata scris, dar din care va rezulta cursul sau pentru Collège de France, „La Préparation du roman”), in continuarea Fragmentelor dintr-un discurs indragostitAsa sau altfel, chiar daca eventual e prea devreme pentru publicarea acestui text, in mod evident e prea tarziu pentru a-l ignora.

Recenzii

”E bine, jurnalul intim ca jurnal de doliu tinde adesea să reducă scriitura la gradul zero, să oculteze justificarea literară pentru a da glas durerii şi solitudinii de dincolo de scriitură, şi prin aceasta din urmă să dramatizeze puternic „justeţea enunţării“ de care vorbeşte Barthes. În cazul notaţiilor de doliu – un doliu indepasabil, deşi de o „emotivitate“ (cuvîntul e al lui Barthes) intermitentă –, ceea ce Barthes numeşte „le travail de l’écriture“ e cu atît mai chinuitor cu cît nu mai ţinteşte justeţea unei enunţări, ci un adevăr definitiv (termenul definitiv apare adesea în acest jurnal, în legătură cu dispariţia mamei): „«Sufăr de moartea mamei» (Drum parcurs pentru a ajunge la literă)“* (însemnare din 3 aprilie 1978). - Adina Dinitoiu, aprilie 2009, Observatorul Cultural

”Daca jalea lui Priam trebuie sa imbrace formele spectaculoase ale ritualului, ale arderii pe rug (9 zile de jale, urmate de incinerare), adica vorbim despre tristete angrenata de forta centrifuga, jurnalul de doliu al lui Barthes presupune interiorizare extrema. Simpla rostire a durerii diminueaza importanta reala a semnificatului.” - Bogdan- Alexandru Stanescu, septembrie 2009, Suplimentul de cultura

”Roland Barthes este unul dintre cei mai de seamă filozofi europeni şi unul dintre marii teoreticieni literari ai secolului XX. Inspirat de opera lui Freud şi de mişcarea structuralistă, Barthes s-a impus cu „Gradul zero al scriiturii", un eseu despre ceea ce el numea „literatura neutră". - M.M., mai 2009, RFI

Despre Autor 

Roland Barthes - critic literar si semiolog francez, nascut in 1915 in Cherbourg. Apropiat de cautarile grupului Tel Quel, este asimilat noii critici, ale carei pozitii le depaseste, devenind unul dintre precursorii criticii formaliste.

Opera critica:

  • Roland Barthes par Roland Barthes, 1975.
  • Fragments d'un discurs amoureux, 1977.
  • Poetique du recit (in colaborare), 1977.
  • Lecon, 1978.
  • Sollers ecrivain, 1979.
  • Le Grain de la voix, 1981.
  • Litterature et realite (in colaborare), 1982.
  • L'Aventure semiologique, 1985.
  • Incidents, 1987.
  • La Chambre claire, 1989.

Detaliile Produsului

Titlu Original: Journal de deuil
Limba: Română
Coperta: Copertă tare
Pagini: 268
Editura: Cartier
Apariția: 2009
ISBN: 978-9975-79-577-7
Dimensiuni: 13,5 x 20 cm
Greutatea: 0.3000

Pareri