Jurnal 2003-2009 (LIVRARE 30 ZILE)

”Când scrii un jurnal pe care te-ai hotărât să-l faci public și crezi că el nu va interesa pe nimeni, ai senzația clară că scrii, de fapt, doar pentru tine. Și chiar așa e. Îți face bine să-ți vezi și material gândurile. E ca și când te părăsesc și intră în altă realitate. E ca și când eliberezi niște păsări din cușcă, și ele își iau zborul.

Pe cine vor întâlni în drumul lor? Nu mai e treaba ta. Vor întâlni pe cine trebuie să întâlnească... Dar sentimentul de a le elibera e ca și cum ai trage o gură de aer curat și tare. Îi face bine omului să gândească și să scrie” - Autoarea

 

A photo posted by Bestseller.md (@bestseller_md) on Jan 7, 2015 at 5:02am PST

Bestseller în România

Potrivit Editurii Humanitas, cartea de memorii a actriței Oana Pelea ”Jurnal 2003-2009” s-a vândut în peste 30,000 de exemplare.

Uneori, editorii publica un autor „fara nume“ pentru ca au incredere in calitatile cartii lui. Sau invers, publica o carte proasta doar pentru ca autorul „are nume“. Insa visul oricarui editor este sa aiba, simultan, o carte buna si un nume de autor cunoscut. Jurnalul actritei Oana Pellea, descoperit si prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Parvulescu, e un astfel de vis.

Recenzii

„Dragă Oana, m-a uimit să găsesc în notaţiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevăraţi îl au: amprenta stilistică. Jurnalul tău are un ton inconfundabil şi, pentru că nu rezultă din el că ai experienţa scrisului, nu pot decât să constat că ai talent. Cuvintele tale au mimică, au gestică, au tot ce le trebuie. Şi inteligenţă.“ -- Ioana Pârvulescu

”Voi începe să vorbesc despre jurnalul Oanei Pellea în acelaşi fel în care o face Ioana Pârvulescu în prefaţă : amintind de faptul că oamenii se îndrăgostesc de personajele pe care le interpretează actorul, însă cunoscând mai puţin sau deloc actorul. Avantajul acestui fapt este în acest caz faptul că, cu siguranţă, o parte din publicul spectator se va confunda cu publicul cititor.

Aşadar, cine e Oana Pellea? Desigur, a interpretat personaje de Shakespeare, Cehov, Ionescu sau Vişniec, dar cine e? Jurnalul său oferă, chiar dacă doar pe parcursul câtorva ani, o perspectivă asupra vieţii pe care o duce, atât personal cât şi pe scenă.

Este greu să vorbeşti despre această carte. Cred că definitorie ar fi sintagma "de o sinceritate dezarmantă". Vorbele sunt aşternute pe foaie (de fapt, pe ecranul computerului personal) în cel mai firesc şi cald mod posibil. Fără o atare cenzură, fără fapte lipsite de relevanţă. Simplu, clar şi mai ales plin de trăiri şi întrebări. Şi tocmai acest lucru face din jurnal o lectură plăcută şi emoţionantă.

Dacă în prim-plan o avem pe Oana Pellea - omul, fiica, actorul, alături de ea se perindă în faţa ochilor noştri figuri mari ale lumii spectacolelor. Dintre acestea mă opresc la tatăl actriţei şi la o scenă care lasă o nostalgie dulce-amară dacă ne gândim apoi la locul actorilor în faţa lumii şi societăţii: "Mă opresc. Pe un ziar se odihneşte chipul lui tata. Se uită la mine zâmbind. E discul de vinilin cu Nea Mărin. Nu ridic ochii şi o întreb pe cea care-l vinde: ´Cât vrei pe Amza Pellea?´ ´Zece lei, domniţă"´, vine răspunsul. Nu zic nimic. Adaugă: ´Haideţi că nu e mult. Merită săracu´. A fost artist mare şi om bun'. Scot zece lei şi plec cu tata acasă."

O altă imagine care mi-a plăcut a fost aceea a unui bazar în care fiecare să poată să-şi găsească şi cumpere visele şi anii furaţi. Un loc unde se poate face şi o concesie, să fie daţi de pomană, dar să nu fie furaţi. Astfel de jocuri plăcute ale imaginaţiei se găsesc printre pagini laolaltă cu reflecţii scurte asupra vieţii, asupra morţii (regăsim gândurile legate de moartea mamei, de cea a tatălui şi nu în ultimul rând de a unor colegi de teatru) şi asupra sentimentelor pentru cei plecaţi: "Din nou dor de crapă pietrele. Câteodată, nu ştiu de ce, dorul mi se asociază cu lupii care urlă în pustiu""

Impresia pe care o ai la sfârşitul paginilor este că ceea ce era anunţat pe copertă nu este deloc greşit: într-adevăr ai în mână "un jurnal care face bine". Te face să te gândeşti la persoana pe care ai găsit-o între coperte, care a scris fără grija estetismului, dar căreia i-a reuşit ceva frumos prin poezia pe care o pot avea doar simplitatea şi sinceritatea. Te face să-i mulţumeşti Dumnezeului pe care îl evocă adesea în volum că ţi-a oferit ocazia de a întâlni un om cu har.

--  Silvia Gradinaru, Bookblog.ro

Citate din Carte

"Când ești nemulțumit sau ți se pare că ai probleme…când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate și încearcă să te descurci numai cu mâna stângă: să dai foc la aragaz, să te speli, să iei ce-ți trebuie din frigider… Zece minute, nu mai mult… Și, după zece minute, ia-ți mâna dreaptă de la spate și uită-te la ea cu ochii, cu ochii tăi de carne. Și ai să vezi minunea! Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâini. Sau două picioare. Ai să înțelegi ce înseamnă să fii sănătos în minunea Domnului. Și întreabă-te după asta: cât de importante erau problemele pe care credeai că le aveai acum zece minute?"

Despre Autor

Oana Pellea fiica Domnicai si a lui Amza Pellea, cunoscutul actor, s-a nascut pe 29 ianuarie 1962 la Bucuresti. In 1984 a absolvit Academia de Teatru si Film, clasa profesoarei Sanda Manu. In 1984-1987 a fost actrita la Teatrul din Piatra Neamt. Intre 1987 si 1999, cand a devenit liber-profesionista, a jucat la Teatrul Bulandra din Bucuresti.

In 2006 joaca alaturi de Clive Owen si Julianne Moore in productia Universal Pictures Children of Men, regia Alfonso Cuarón, film nominalizat la trei categorii de Premiu Oscar. În 2007 este distribuita in productia britanica I really hate my job, regia Oliver Parker, si in productia americana Fire and Ice, regia Pitof. In 2009 joaca in productia maghiaro-germana Bibliothèque Pascal, regia Szabolcz Hajdu.

Pentru activitatea ei teatrala, cuprinzând peste 30 de roluri principale, a obþinut numeroase premii, printre care: in 2009, Marele Premiu al Festivalului Comediei Romanesti pentru cel mai bun spectacol, Buzunarul cu paine de Matei Visniec, spectacol pe care l-a regizat si l-a interpretat alaturi de Sandu Mihai Gruia; in 2000, Premiul pentru cariera internationala remarcabila, decernat de Fundatia Culturala Romana; in acelasi an, Premiul Uniunii Teatrale din Romania pentru cea mai buna actrita (rolul Catarina din Imblanzirea scorpiei dupa Shakespeare, productia lui Mihai Maniutiu); in 1996, in urma rolurilor Masa din Trei surori de Cehov, Iulius din Iulius Cezar de Shakespeare, Maria din Woyzeck de Georg Büchner, Premiul pentru cea mai bunã actrita decernat de Asociaþia Internationala a Criticilor de Teatru; în 1994, Premiul UNITER pentru cea mai buna actrita (in Mephisto, regia Alexandru Darie).

Ca actrita de film, a avut circa 20 de roluri in productii regizate de Alexandru Tatos, Dan Pita, Stere Gulea, Bogdan Dreyer etc. A obtinut pentru rolul principal din Stare de fapt, regia Stere Gulea, numeroase premii internationale, inclusiv cel pentru cea mai buna actrita la Festivalul de Film de la Geneva, Premiul orasului Geneva, premii la Festivalul Filmului Politic de la San Marino si la Festivalul International de Film „Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia.Joaca in romana, franceza, engleza, italiana.

Participa la turnee de teatru in strainatate (Marea Britanie, Europa, SUA, Asia). A reprezentat Romania in numeroase jurii internationale la festivaluri de teatru si de film.In stagiunea 2008-2009 joaca în Scaunele de Ionesco la Teatrul Bulandra, in Ma tot duc de Marc Doré la Teatrul Foarte Mic si în Buzunarul cu paine de Matei Visniec la Teatrul Metropolis.