Istoria Lecturii

Mai multe poze

Istoria Lecturii
252,00 MDL (52,72 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Traducere din engleză de Alexandru Vlad.

Istoria lecturii este o celebrare spectaculoasa a rasei umane. De la tablitele cerate la CD-ROM, de la hotii de carti la incendiatorii de carti, de la bufonii la sfintii cartilor, eseul de fata (condimentat cu 140 de ilustratii) despre misterele cititului urmeaza firul istoriei tumultuoase, in varsta de 6 000 de ani, a cuvantului scris, al carei adevarat erou este, de fapt si de drept, cititorul.

Recenzie

Daca va place sa cititi, in sfarsit v-ati descoperit povestea.

Când citea, ochii lui parcurgeau pagina şi inima lui căuta înţelesul, dar vocea îi era tăcută şi limba nemişcată", scria Augustin în Confesiunile sale despre Ambrozie. Era anul 383 după Hristos. La Milano. E prima mărturie clară a lecturii în tăcere. Era ceva ieşit din comun. Pe atunci. în mod obişnuit, lectura se făcea cu voce tare. Iar Sfântul Ambrozie e primul ştiutor de carte care citeşte în tăcere.

Din cititul în pat, nerecomandat de medici şi părinţi, „se obţine şi altceva decât simpla distracţie: o calitate specială a intimităţii". Cititul în pat are o istorie lungă. Patul grecesc, kline, nu era tocmai potrivit pentru citit. Doar bărbaţii şi curtezanele aveau dreptul să-l utilizeze. Romanii aveau paturi diferite. Pentru fiecare dintre scopurile ce le puteau fi asociate.

Inclusiv pentru citit şi scris. în primii ani ai Europei creştine, doar bogaţii aveau paturi luxoase. Iar paturile împodobite cu cărţi au devenit simboluri ale bunăstării. în secolele XV-XVII, paturile şi cărţile constituiau un patrimoniu valoros. Shakespeare şi-a lăsat prin testament „al doilea cel mai bun pat" soţiei sale, Anne Hathaway. Patul şi cărţile, spre deosebire de restul averii dobândite în familie, puteau fi proprietate individuală. într-o vreme când femeilor li se permitea să deţină foarte puţine bunuri personale, acestea aveau cărţi, pe care le transmiteau fiicelor mai degrabă decât fiilor.

Indiferent dacă citim în pat, pe bancă, la masa de scris, în fotoliu sau în alt loc intim sau încercăm să citim într-un loc public, în troleibuz, în avion, citim „ca să înţelegem ori ca să începem să înţelegem. Nu avem cum să nu citim. Cititul, aproape în aceeaşi măsură ca respiraţia, este o funcţie vitală".

„O societate poate exista - multe există - fără scris, dar nicio societate nu poate exista fără citit."

-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 416
Editura: Nemira
Apariția: 2011
ISBN: 978-606-579-132-9
Greutatea: 0.4000

Pareri