Invitație la Vals

Invitație la Vals

Preț de Listă: 152,00 MDL (31,80 RON)

Preț: 106,00 MDL (22,18 RON)

Economisești: 46,00 MDL (9,62 RON) (30%)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

”Apărut în 1936 şi publicat în peste de 30 de ediţii, Invitaţia la vals, romanul semnat de Mihail Drumeş, a devenit unul dintre cele mai apreciate titluri ale literaturii interbeleice. Marcată de o scriitură sensibilă, povestea dintre Tudor şi Micaela se desfăşoară sub auspiciile unei iubiri tulburătoare, măcinată de excese emoţionale, gelozie şi jocuri ale seducţiei.

Tudor, tipul cuceritorului pentru care femeia nu mai reprezintă un mister, îşi pune în minte să o seducă pe MIcaela, trimiţându-i scrisori de dragoste, fără a-şi recunoaşte nici o clipă iubirea pentru fată. Tânăra studentă, aparent neclintită în faţa declaraţiilor curtenitorului său vecin, se trezeşte atrasă într-un joc al voluptăţii ale cărui reguli îi sunt necunoscute.

Dragostea celor doi protagonişti, prinşi în vârtejul pasiunii, este o continuă luptă de cucerire, devoratoare şi autodistructivă, care nu le oferă nici o clipă de linişte. Iscusinţa lui Drumeş constă tocmai în această capacitate a scriitorului de acrea imprevizibilul, de a oferi cititotului neaşteptate răsturnări de situaţie într-o poveste în care disperarea îşi joacă rolul principal alături de protagonişti. 

 

 

A photo posted by Bestseller (@bestseller_md) on

 

Romanul Invitatia la vals este un fenomen unic in literatura romana, fiind un titlu atat de indragit de cititori, incat, de-a lungul unui singur deceniu, treizeci si patru de editii au fost epuizate. Cartea isi seduce inca de la primele pagini  cititorul, care ramane cu sufletul la gura, conectat la acordurile povestii de dragoste dintre cei doi studenti, Tudor si Micaela.

Candoarea emotiilor si a framantarilor sfasietoare provocate de iubire, inregistrate de scriitor cu sinceritate si sensibilitate, are darul de a aduce revelatia bucuriei de a trai alaturi de cei dragi, facand din Invitatia la vals o lectura necesara maturitatii.

 

Recenzii


 

”În interiorul acestui gen, Drumeș e un autor respectabil, un profesionist cu bune intuiţii şi un scriitor căruia nu-i este interzis un anume fel de măiestrie.

Formula sa este inimitabilă, după cum o dovedeşte şi faptul că, în plină economie liberă, în care scriitorii de consum occidentali cunosc, în traducere românească, succese remarcabile, întârzie să apară un nou autor român de profil, care să domine scena literaturii populare scrise cu autoritatea cu care a făcut-o Mihail Drumeș.” 

-- Răzvan Voncu

„Invitatia la vals are acordurile ei fine, sensibile, muzicalitate interioara si rezonanta intima cu eternul omenesc, cu framantarile subconstientului si poate de aceea, mar- turisita sau nu, trecerea ei in constiinta cititorului prin atingerea delicata a emotionalului este adevaratul succes al acestei povesti de iubire cu valoare cinematografica.”

-- Florea Firan

"Când te joci cu sentimentele unui om, mai devreme sau mai târziu, singur nimereşti în capcană. Dacă te prinzi devreme, poţi zice că ai noroc. Dacă mai târziu, ajungi inevitabil la un sfârşit dramatic. Poate ca în romanul lui Mihail Drumeş „Inviaţie la vals”.

În orice meserie, dacă eşti un pic psiholog, poţi conta pe succes. Mihail Drumeş, nu numai că a avut un stil savuros și inedit de a scrie, dar a fost și un scriitor cu o bună cunoaştere a fiinţei umane. Faptul încântă, dar şi sperie. Omul care caută adevăruri e asemeni unui nefericit care valsează pe un teren minat. Da, este excitant, euforic, dar al naibii de periculos.

Toate dramele omeneşti se trag de la frici. Frica de a iubi prea mult, frica de a fi înşelat, frica de a rămâne singur… frica de…şi de.  Scandalos de simplu. Inevitabil şi trist."

-- Lilia Calancea, autoare, blogdevineri.wordpress.com

”Povestea este plămădită din situații-limită, senzualitate și răsturnări de situație spectaculoase, este unul dintre romanele marilor pasiuni.

Personajele din Invitație la vals, ard intens, se consumă și se (auto)devoră, trăiesc voluptatea de a fi pe rând învinși sau învingători, cu forța asumării unor consecințe tragice. Nu oricine are capacitatea de a trăi iubirea atât de acut, de disperat și de spectaculos. Cei care pot, poartă în desagă bastonul autodistrugerii.

Mihail Drumeș comunică, uneori până la identificare cu personajele sale, respiră, iubește, încearcă, pierde, o dată cu ele. De aici, probabil, impresia de autenticitate a demersului său scriitoricesc, care a condus la o bună receptare din partea cititorilor. Rămâne intact decalajul dintre interesul publicului cititor și tăcerea expresivă a criticilor importanți.

„Citește… istoria acestei iubiri și după aceea îți vei da seama de tot ce s-a întâmplat și dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat astfel…. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate…Nu mă preocupă emoția estetică, nici morală, nici mesajul generos. Nu fac literatură, ci aștern în aceste file o mare pasiune care, astfel, ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină – lumina le omoară.” 

-- cafeasiciocolata.wordpress.com

"Invitația la vals este povestea de dragoste a doi tineri, pe care cu greu o veți uita. Tudor, în viziunea unora, este un băiat inteligent, un elev conștiincios care se documentează mereu, dar mulți nu știu că băiatul duce o viață dublă; seara este amant, iar ziua este un elev model. Acest stil de viață a început din clasa a VII-a, când toate fetele și femeile îi cedau de la prima vedere, și cu toate că ele se atașau de Tudor, el le abandona la primul simptom.

Băiatul avea parte de relații trupești cu femei mult mai în vârstă decât el, profitând de beneficiile oferite de fiecare femeie în parte. La orele de clasă tânărul era dominat de un orgoliu, dorea să se impună și-i plăcea să umilească profesorul, iar laudele uneori nici nu-i foloseau. Tudor se înscrie la facultatea de drept din București și continuă în același stil de viață alături de mulți prieteni. Viața tânărul se schimbă odată ce-o întâlnește pe Micaela.

Noua lui misiune era s-o facă pe această tânără să-i cedeze, pentru că spre deosebire de toate femeile întâlnite, doar ea nu-i prezintă interes. După numeroasele încercări, Micaela acceptă să aibă o relație cu tânărul insistent, chiar dacă pentru ea urmează să fie prima și ultima ei experiență erotică..."

-- cartialese.blogspot.ro

 

 

 

Citate din "Invitație la vals”


 

”Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una.”


“În definitiv, ce e dragostea decît o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? îndată ce taina se dă pe faţă, dragostea vestejeşte, îşi pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obişnuit, de toate zilele”.

“Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinţe, care ne-a aparţinut o dată, ne pune la lumină adevăratul preţ”.

“Bogăţia nu constituie o superioritate, e un bun temporar. Adevărata bogăţie e a creierului”.

“Marile dureri nu dor la început. Sînt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă”.

“Numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret”.

“Iubirile mari sînt tocmai ace­lea de care te îndoieşti mai mult”.

“Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, cîteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e in­saţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cît bei, cu atît îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e feri­cire”.

”Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu.”

“Dragostea e foamea de femeie unică, şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămînd, iată secretul lui Polichinelle care ţine iubirea proaspătă. Şi Mi­haela cunoştea acest secret, de care multe din semenele ei vîrstnice şi cu experienţă n-aveau habar”.

”Întotdeauna îndrăgostiţii au o lumină ciudată pe faţa lor, care-i deosebeşte pe unul dintr-o mie de oameni.”

“Oare marea artă în iubire nu e să rupi cînd eşti pe culme? De ce să aştepţi descompunerea simţămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aştepţi muşcăturile înveninate ale şerpilor de care pomeneam adineauri şi să nu isprăveşti în plină strălucire?”

“Femeile învinse de viaţă au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-şi distruge ce a mai rămas curat în ele.”

“Nici o răzbunare nu e mai cum­plită ca aceea care izvorăşte din dragoste“.

“Nu ştiu ce mă durea, muzica sau dragostea? Parcă o mînă duşmancă îmi spintecase pieptul ca să-mi smulgă de acolo inima, cu fibrele tremurinde. Şi pe aceste fibre treceau, nemilos, arcuşurile viorilor… Plîngeam cu toată fiinţa… Tot ce rămăsese viu în mine plîngea angrenat într-o dezlănţuire ce nu mai putea fi stăvilită. Şi, ciudăţenie, plînsul acesta îmi făcea aşa de bine! Găsisem un sîmbure de fericire chiar în lacrimi”.

“Oricine ştie că sinuciderea e o boală a sufletului, că nimeni nu-şi curmă zilele înainte ca ea să fi ajuns la sfîrşitul evoluţiei”.

“Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis “superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catas­trofală”.

“Era de preferat iadul cu o femeie deş­teaptă, decît paradisul cu una proastă…”

 

Despre Autor


 

Mihail Drumeș (n. Mihail V. Dumitrescu, 26 noiembrie 1901, Ohrid, Macedonia - d. 7 februarie 1982, București) a fost un romancier român, foarte popular in perioada interbelică. În anul 1938 apare romanul Scrisoarea de dragoste în colecția Universul literar al ziarului Universul. Autorul reia tema nuvelei Capcana, pe care o amplifică, dându-i și unele sensuri sociale, încât se poate spune că romanul dezbate tema carierismului. 

 În 1942, romanul Sfântul Părere, publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat î Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în Cazul Magheru, în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul Teatrul, ediție bibliofilă. În 1946, romanul Elevul Dima dintr-a șaptea, frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de Medelenii lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. - Wikipedia 

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă tare
Pagini: 320
Editura: Art
Apariția: Octombrie 2014
ISBN: 978-606-710-052-5
Dimensiuni: 11 x 18 cm
Greutatea: 0.3700

Pareri