Însemnări Postume. 1914-1951 [Carte Electronică]

Mai multe poze

Însemnări Postume. 1914-1951 [Carte Electronică]
67,99 MDL (14,22 RON)
Downloadează Gratuit un Fragment
Ediția Print (PDF)
67,99 MDL (14,22 RON)

Descriere

„Bucuria pe care mi-o dau gândurile mele este bucuria pe care mi-o dă viaţa, pe care mi-o dă ciudata mea viaţă. Este aceasta bucuria de a trăi? Numai dacă gândim mult mai nebuneşte decât filozofii putem dezlega problemele lor. Dacă ceva este bun, este şi divin. Oricât de ciudat ar suna, aceasta rezumă toată etica mea. Nimic nu este atât de greu ca a nu te înşela pe tine însuţi.“ (Ludwig Wittgenstein)

„Este cu neputinţă să scrii despre tine însuţi mai autentic decât eşti tu însuţi. Aceasta este însă diferenţa dintre scrisul despre sine şi cel despre obiectele exterioare. Despre tine scrii de la înălţimea ta. Nu stai pe catalige sau pe o scară, ci numai pe picioare.“ (Ludwig Wittgenstein)


Recenzii

”O lectură pasionantă şi, pe alocuri, deconcertantă, cel puţin pentru un cititor nespecialist, ca mine, sînt Însemnările postume. 1914-1951 ale lui Wittgenstein (Editura Humanitas, 2013, traducere de Mircea Flonta şi Adrian-Paul Iliescu). Pasionantă, pentru că observaţiile acestea răzleţe, de mare frumuseţe şi expresivitate, unele, făcute de o minte sclipitoare cu varii ocazii, stîrnite de lecturi sau de chestiuni la care medita într-un moment sau altul, şi notate ca atare, la prima mînă, fără grija elaborării, oferă spectacolul unei inteligenţe vii, pătrunzătoare, iconoclaste, cel mai adesea originale şi deloc încorsetate de prejudecăţi – iată un exemplu: „Cînd citim dialogurile socratice, avem  sentimentul: ce pierdere îngrozitoare de timp! Pentru ce aceste argumente care nu demonstrează şi nu clarifică nimic?“. Deconcertantă, pentru că unele notaţii par lăsate în suspensie, sînt greu de înţeles în lipsa unor comentarii avizate care, eventual, să le urmărească reapariţia sau dezvoltarea  în  alte secţiuni ale operei lui Wittgenstein. A fost opţiunea editorului Georg Henryk von Wright, respectată de traducătorii români, să le publice aşa, necomentate – tare frustrant, uneori.

Pe chiar prima pagină, dau peste această însemnare din 1929: „În nici o confesiune religioasă nu s-a păcătuit atît de mult, prin abuzul de expresii metafizice, ca în matematică“. Wittgenstein făcuse studii temeinice de inginerie care, la vremea aceea, cuprindeau matematică de bună calitate; apoi studiase cu Frege şi cu Russell, cunoştea bine fundamentele matematicii, deci scria în cunoştinţă de cauză. Dar cum poate fi un enunţ matematic exprimat metafizic? Cum matematica nu se ocupă de probleme de etică  - dar poate deveni ea însăşi una - şi cum nu cred că Wittgenstein se referea la acele încercări – naive, după părerea mea – de demonstraţie matematică a existenţei lui Dumnezeu (unele dintre cele mai cunoscute, ale lui Gödel, sau Kähler, apărute mult mai tîrziu, de altfel), e posibil ca Wittgenstein să fi înţeles matematicile ca pe un fel de ontologie, o meditaţie asupra  „lucrului în sine“ şi al  mecanismelor celor mai intime ale gîndirii, prin opoziţie, deci, cu matematica înţeleasă drept mijloc de rezolvare a unor probleme din ştiinţele naturii, cu rezultate aplicabile. Matematica, e lucru cunoscut, e o ştiinţă de alt tip decît cele experimentale, ale naturii: nefiind întemeiată pe experiment, ci numai pe raţionament, se supune unei alte paradigme şi e, în acest sens, mai apropiată de arte şi de filosofie.

Ceea ce şi Wittgenstein spune, indirect (tot în 1929): „Mi se pare că există în afara operei artistului încă una în măsură să prindă lumea sub specie aeterni. Este, cred eu, drumul gîndului care şi el zboară peste lume şi o lasă cum este – observînd-o de sus, din zbor“, sau de-a dreptul (în 1936): „Ciudata asemănare a unei cercetări filosofice (poate îndeosebi în matematică) cu una estetică“.  Expresii metafizice ar putea fi, atunci, toate enunţurile existenţiale care, e drept, se referă la obiecte abstracte („pure“ le numeşte Wittgenstein, pentru că „nu acţionează asupra simţurilor“), definite ad-hoc, cărora doar faptul că noi le putem gîndi şi formula şi explicita le conferă statut existenţial. Dar chiar de aşa va fi fost reprezentată matematica în mintea lui Wittgenstein, de ce „abuz“ şi de ce „păcat“?”

-- Liviu Ornea, „Bifurcaţii. Wittgenstein, Însemnări postume“ (Observator cultural, octombrie 2013)


Despre Autor

LUDWIG WITTGENSTEIN (1889–1951) este una dintre personalităţile legendare ale filozofiei secolului al XX-lea. Austriac de origine, a studiat în Anglia, iar din 1930 a fost profesor la Universitatea din Cambridge. Lucrarea sa de tinereţe, Tractatus logico-philosophicus, foloseşte instrumentele logicii moderne într-o încercare originală de analiză a limbajului, gândirii şi a raporturilor lor cu realitatea. Distincţia celebră pe care o face aici între a spune şi a arăta exclude orice vorbire cu sens despre frumos, bine sau Dumnezeu.

În scrierile mai târzii, Wittgenstein reuşeşte ceea ce nici un alt filozof nu pare să fi realizat: o ruptură radicală cu vechiul său fel de a vedea, o dată cu inaugurarea unui mod cu totul nou de a practica filozofia. Analiza jocurilor de limbaj în care sunt angajaţi oamenii devine un mijloc de catapultare în afara sferei locurilor filozofice comune. Sunt astfel scoase în evidenţă şi denunţate supoziţii metafizice care îşi au originea încă la Platon şi stau la baza gândirii europene.

Impresia superficială că s-ar diseca vorbirea comună se spulberă repede: ceea ce face de fapt Wittgenstein este să imagineze o diversitate de situaţii ipotetice a căror analiză este menită să favorizeze eliberarea gândirii de automatisme adânc înrădacinate. Întreprindere cu atât mai fascinantă cu cât pune într-o lumină cu totul nouă frumosul, credinţa religioasă sau sensul vieţii - subiecte asupra cărora se instalase tăcerea.

Din scrierile lui Wittgenstein au apărut, în traducere, la Humanitas: Caietul albastru (1993, reeditare 2005); Lecţii şi convorbiri despre estetică, psihanaliză şi credinţă religioasă (1993, reeditare 2005); Însemnări postume 1914-1951 (1995, reeditare 2005); Tractatus logico-philosophicus (2001); Cercetări filozofice (2004); Despre certitudine (2005).

Detaliile Produsului

Limba: Română
Editura: Humanitas
Apariția: 2014
ISBN: 978-973-50-4478-7
Compatibil cu: iPhone, iPad, Android, Windows Phone
Pagini Ediție Print: 136

Pareri