Încă de pe Atunci Vulpea Era Vânătorul

Încă de pe Atunci Vulpea Era Vânătorul
116,00 MDL (24,27 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Traducere din germană de Nora Iuga.

Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi.

Gardul fabricii şi casele sunt înconjurate de zidurile oraşului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grâu, nesfârşite, mărginite de Dunărea ce nu poate fi traversată decât sub tirul grănicerilor. Dacă lumea este doar o inimaginabilă şi apăsătoare înşiruire de închisori concentrice, în care-ţi ispăşeşti condamnarea pe viaţă, mai eşti, de fapt, în viaţă? Sau te amăgeşti mimând umanitatea într-un cotidian pe care nici frumuseţea inocentă a naturii nu-l poate lumina, când relaţiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, când victimele nu pot să scape decât dacă devin, la rândul lor, vânători de oameni?

Răspunsurile pe care şi le dau la aceste întrebări obsedante, niciodată formulate explicit, îi împart pe actorii acestei lumi în două tabere. Însă şi unii, şi alţii trebuie să poarte măşti.


Recenzii

Este cel mai românesc roman al laureatei Premiului Nobel. Constată critica literară. Este cel mai antiromânesc roman al scriitoarei de origine germană, născută în Banatul românesc. Zic cârcotaşii.

Herta Miiller îşi ia licenţa în filologie germană şi română. Lucrează traducătoare la o fabrică din Timişoara. Debutează în 1982 cu volumul de proză în germană Ţinuturile joase. Cartea este masiv cenzurată. în 1987 este nevoită să emigreze în Germania Federală, în 2009 i se acordă Premiul Nobel pentru literatură. Motivaţia juriului: „descrie universul celor deposedaţi cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate".

Vulpile niciodată nu se omoară. Vulpile se prind în capcană. Sunt vii. Dar in cuşcă. Şi, într-o atmosferă deprimantă, cu un subiect de aşteptare, unde fericirea lipseşte şi biletele se cumpără într-o singură direcţie, vânatul sau vânătorul doar poate vedea, parcă din altă lume, un film de groază.

„Fruntea lui era atât de îngustă, încât părul îi începea deja din sprâncene. Fiindcă n-are nimic sub frunte, spuneau trecătorii, fiindcă fruntea lui e de rachiu şi rachiul se evaporă. Şi unde se evaporă rachiul nu mai rămâne nimic, spuneau trecătorii." Un om într-o cabină telefonică. Dormea în picioare. Cu o sticlă. Pe burtă. Degetele lui ţineau gâtul sticlei. Ele i-au dat drumul abia atunci când omul a murit. în acea cabină.

Tinichigiul care s-a spânzurat. Cu picioarele aproape de podea. De parcă ar fi voit să meargă. Şi „bărbatul care mirosea a iarbă" i-a luat funia. Nu a tăiat-o. „Păcat de aşa o funie bună."

Ţiganul care spune că iepurele are inima pământului. De aia ţiganii fug tot timpul.

Ofiţerul, care vine în fiecare seară beat criţă acasă cu chipiul întors, şi soţia, în fiecare seară, îl pune să treacă testul Delta Dunării. El face parte din emisiunile marcate cu +18.

De fapt, acel film de groază e lumea şi viaţa ta. Atât doar că nu ştiai.


-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”


Despre Autor

Scriitoarea germană originară din România Herta Muller s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf. După absolvirea studiilor de filologie germană şi română, lucrează pentru scurt timp ca traducătoare într-o fabrică din Timişoara, de unde este concediată din cauza refuzului de a colabora cu Securitatea. 

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 224
Editura: Humanitas
Apariția: 2009
ISBN: 978-973-689-340-7
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.2000

Pareri