Ecce Homo. Cum Devii Ceea Ce Eşti [Carte Electronică]

Recenzii

„Îmi cunosc soarta. Cândva se va lega de numele meu amintirea a ceva monstruos – a unei crize cum nu a mai existat pe pământ, a celei mai profunde ciocniri de conÅŸtiinÅ£e, a unei decizii conjurate împotriva a tot ceea ce se crezuse, se ceruse, se considerase sfânt până atunci. Eu nu sunt om, eu sunt dinamită.“

„„Cât de mult adevăr suportă, cât de mult adevăr îndrăzneÅŸte un spirit? Aceasta a devenit pentru mine, în tot mai mare masură, unitatea de măsură a valorilor. Eroarea (credinÅ£a în ideal) nu este orbire, eroarea este laÅŸitate... Fiecare realizare, fiecare pas înainte în cunoaÅŸtere purcede din curajul, din duritatea faţă de sine însuÅŸi, din puritatea morală faţă de sine însuÅŸi... Eu nu resping idealurile, îmi pun pur ÅŸi simplu mănuÅŸi în faÅ£a lor... Eu vin din înălÅ£imi pe care nici o pasăre nu le-a întâlnit în zborul ei, cunosc abisuri în care nu s-a rătăcit încă nici un picior de om. Mi s-a spus că e cu neputinţă să mi se mai lase din mâini o carte de-a mea odată ridicată – eu tulbur până ÅŸi odihna de noapte... Nu există în sensul acesta cărÅ£i mai superbe ÅŸi în acelaÅŸi timp mai rafinate.“ -- Friedrich Nietzsche

”Ecce Homo. Iată Omul. Atunci când spun „Nietzsche”, probabil că celor mai mulÅ£i dintre noi le răsună în minte cuvinte precum ,,Dumnezeu a murit”, Zarathustra, Supraomul, transmutarea valorilor. Ultima carte scrisă de acesta ar fi trebuit să-i aparÅ£ină lui Friederich, fiind considerată o autobiografie de cei mai mulÅ£i dintre cititori. Dar ce reprezintă cu adevărat o autobiografie? Evenimentele comune tuturor, cronologia tipică, sau gândurile care ne caracterizează, cărora le dedicăm o bună parte din propria viaţă? În ciuda faptului că Friederich Nietzsche declară că ,,Una sunt eu, alta sunt scrierile mele”(60), acesta nu poate renunÅ£a la ceea ce este, la a filosofa, la cărÅ£ile pe care le-a scris, la ideile prin care a devenit ,,ceea ce este”.

Ecce Homo: cum devii ceea ce eÅŸti, este o autobiografie filosofică, a unui om acaparat poate prea mult de lumea ideilor, care la fel ca ÅŸi Icarus, menÅ£ionat ÅŸi-n această scriere, a mers cumva prea departe aici. E o carte a Creatorului pus în faÅ£a propriei CreaÅ£ii, a propriului destin, în căutarea totodată a scopului filosofiei, care se întretaie puternic cu menirea personală. Friederich-omul fără Nietzsche-filosoful n-ar fi putut exista.”
 

Plusuri: Abordarea autobiografiei dintr-o altă perpectivă, fuziunea dintre aceasta şi filosofie;

Minusuri: Ironiile prin care Nietzsche îÅŸi declară superioritatea ÅŸi întâietatea în rândul filosofilor, psihologilor, scriitorilor;

Recomandari: Celor interesaÅ£i de filosofia lui Nietzsche.  

-- Raisa Stoleriu, Bookblog.ro

Despre Autor

Friedrich Nietzsche, filozof al culturii, filolog, scriitor, una dintre personalităţile ilustre ale gândirii moderne din secolul al XIX-lea, s-a născut la 15 octombrie 1844, la Rocken/Lutzen, in Germania, într-o familie de pastori protestanÅ£i. 

Distingându-se, încă din timpul studiilor, ca un strălucit cercetător, Nietzsche este propus de Ritschl pentru catedra de filologie clasică la Universitatea din Basel, post de profesor, pe care-l ocupă în 1869, la vârsta de 25 de ani. Din aceÅŸti ani datează ÅŸi prietenia lui Nietzsche - el însuÅŸi muzician ÅŸi compozitor - cu Richard Wagner, a cărui personalitate, muzică ÅŸi gândire estetică au avut asupra gândirii nietzscheene o importantă influenţă.

Decisiv a fost însă pentru această gândire contactul cu filozofia lui Schopenhauer. În 1872 apare Originea tragediei, studiu cu un deosebit ecou, iar între 1873 ÅŸi 1876, ConsideraÅ£ii în afara timpului - o culegere de studii ÅŸi reflecÅ£ii filozofice. Începând din 1876, starea sănătăţii lui Nietzsche se înrăutăţeÅŸte mereu. În 1879 renunţă la postul de profesor, stabilindu-se alternativ în ElveÅ£ia, la Sils-Maria în Engadin, în Italia ÅŸi în sudul FranÅ£ei ÅŸi consacrându-se numai scrisului.