Ecce Homo. Cum Devii Ceea Ce Eşti [Carte Electronică]

Recenzii

„Îmi cunosc soarta. Cândva se va lega de numele meu amintirea a ceva monstruos – a unei crize cum nu a mai existat pe pământ, a celei mai profunde ciocniri de conştiinţe, a unei decizii conjurate împotriva a tot ceea ce se crezuse, se ceruse, se considerase sfânt până atunci. Eu nu sunt om, eu sunt dinamită.“

„„Cât de mult adevăr suportă, cât de mult adevăr îndrăzneşte un spirit? Aceasta a devenit pentru mine, în tot mai mare masură, unitatea de măsură a valorilor. Eroarea (credinţa în ideal) nu este orbire, eroarea este laşitate... Fiecare realizare, fiecare pas înainte în cunoaştere purcede din curajul, din duritatea faţă de sine însuşi, din puritatea morală faţă de sine însuşi... Eu nu resping idealurile, îmi pun pur şi simplu mănuşi în faţa lor... Eu vin din înălţimi pe care nici o pasăre nu le-a întâlnit în zborul ei, cunosc abisuri în care nu s-a rătăcit încă nici un picior de om. Mi s-a spus că e cu neputinţă să mi se mai lase din mâini o carte de-a mea odată ridicată – eu tulbur până şi odihna de noapte... Nu există în sensul acesta cărţi mai superbe şi în acelaşi timp mai rafinate.“ -- Friedrich Nietzsche

”Ecce Homo. Iată Omul. Atunci când spun „Nietzsche”, probabil că celor mai mulţi dintre noi le răsună în minte cuvinte precum ,,Dumnezeu a murit”, Zarathustra, Supraomul, transmutarea valorilor. Ultima carte scrisă de acesta ar fi trebuit să-i aparţină lui Friederich, fiind considerată o autobiografie de cei mai mulţi dintre cititori. Dar ce reprezintă cu adevărat o autobiografie? Evenimentele comune tuturor, cronologia tipică, sau gândurile care ne caracterizează, cărora le dedicăm o bună parte din propria viaţă? În ciuda faptului că Friederich Nietzsche declară că ,,Una sunt eu, alta sunt scrierile mele”(60), acesta nu poate renunţa la ceea ce este, la a filosofa, la cărţile pe care le-a scris, la ideile prin care a devenit ,,ceea ce este”.

Ecce Homo: cum devii ceea ce eşti, este o autobiografie filosofică, a unui om acaparat poate prea mult de lumea ideilor, care la fel ca şi Icarus, menţionat şi-n această scriere, a mers cumva prea departe aici. E o carte a Creatorului pus în faţa propriei Creaţii, a propriului destin, în căutarea totodată a scopului filosofiei, care se întretaie puternic cu menirea personală. Friederich-omul fără Nietzsche-filosoful n-ar fi putut exista.”
 

Plusuri: Abordarea autobiografiei dintr-o altă perpectivă, fuziunea dintre aceasta şi filosofie;

Minusuri: Ironiile prin care Nietzsche îşi declară superioritatea şi întâietatea în rândul filosofilor, psihologilor, scriitorilor;

Recomandari: Celor interesaţi de filosofia lui Nietzsche.  

-- Raisa Stoleriu, Bookblog.ro

Despre Autor

Friedrich Nietzsche, filozof al culturii, filolog, scriitor, una dintre personalităţile ilustre ale gândirii moderne din secolul al XIX-lea, s-a născut la 15 octombrie 1844, la Rocken/Lutzen, in Germania, într-o familie de pastori protestanţi. 

Distingându-se, încă din timpul studiilor, ca un strălucit cercetător, Nietzsche este propus de Ritschl pentru catedra de filologie clasică la Universitatea din Basel, post de profesor, pe care-l ocupă în 1869, la vârsta de 25 de ani. Din aceşti ani datează şi prietenia lui Nietzsche - el însuşi muzician şi compozitor - cu Richard Wagner, a cărui personalitate, muzică şi gândire estetică au avut asupra gândirii nietzscheene o importantă influenţă.

Decisiv a fost însă pentru această gândire contactul cu filozofia lui Schopenhauer. În 1872 apare Originea tragediei, studiu cu un deosebit ecou, iar între 1873 şi 1876, Consideraţii în afara timpului - o culegere de studii şi reflecţii filozofice. Începând din 1876, starea sănătăţii lui Nietzsche se înrăutăţeşte mereu. În 1879 renunţă la postul de profesor, stabilindu-se alternativ în Elveţia, la Sils-Maria în Engadin, în Italia şi în sudul Franţei şi consacrându-se numai scrisului.