20 de Întrebări şi Răspunsuri Despre Immanuel Kant [eBook]

Ceea ce propunea filozofia critică sau critica raţiunii era o reformă radicală a metafizicii. Mai întâi, printr-un examen critic al pretenţiilor raţiunii teoretice sau speculative, înfăptuit printr-o dublă delimitare. Prin delimitare faţă de pretenţiile tradiţionale ale metafizicii de a reprezenta o cunoaştere a unei lumi a esenţelor suprasensibile, situată dincolo de lumea accesibilă simţurilor noastre, adică o cunoaştere a necondiţionatului şi a absolutului. Totodată, prin delimitarea faţă de scepticismul care contestă posibilitatea metafizicii ca ştiinţă.

În al doilea rând, reforma metafizicii propusă de Kant are la bază distincţia sa dintre raţiunea pură, teoretică sau speculativă şi raţiunea pură practică. Prima conţine condiţiile de posibilitate ale oricărei cunoaşteri cu valoare obiectivă, cea de-a doua principiile deciziei şi acţiunii morale. Prin distincţia dintre raţiunea teoretică şi raţiunea practică, Kant respingea atât tentativele metafizicienilor de a fundamenta moralitatea pe cunoaştere, pe exerciţiul raţiunii speculative, cât şi contestarea sceptică a bazei raţionale a moralităţii.

În acelaşi timp, această distincţie a constituit punctul de plecare şi de sprijin al unei noi încercări de fundamentare a credinţei religioase, opusă unei fundamentări bazate pe cunoaştere şi pe ştiinţă. În demersul care este critica raţiunii, demers pe care Kant l-a comparat cu un proces, raţiunea este acuzatul, acuzatorul şi apărătorul, judecătorul, precum şi instanţa de la care emană legile care orientează judecata.

Recenzie

”E un fel de „Kant explicat pe înțelesul tuturor în 200 de pagini“, un model de stil limpede, accesibil, nepretențios, un model de explicație riguroasă în cuvinte simple, cu citate foarte bine alese. Un parcurs ghidat prin opera lui Kant, pe un traseu care evită, evident, urcușurile cele mai dificile, dar care te invită să contempli, fie și de la distanță, piscurile. Sărăcește un astfel de demers opera comentată? Evident, dar este prețul plătit ca să prezinte, totuși, ceva esen­țial din operă.” -- Liviu Ornea, Observatorul Cultural

Despre Autor

Mircea Flonta (născut în anul 1932) este profesor consultant la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Între domeniile sale de preocupări se numără epistemologia clasică şi analitică, teoria cunoaşterii ştiinţifice, precum şi filozofia lui Immanuel Kant şi a lui Ludwig Wittgenstein. A tradus, în colaborare, din operele filozofice ale lui David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper şi Ludwig Wittgenstein. A publicat, de asemenea, în ţară şi străinătate, numeroase studii şi articole în aria sa tematică de interes.

Opere: Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analicităţii (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975); Perspectivă filosofică şi raţiune ştiinţifică. Presupoziţii filosofice în ştiinţa exactă (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985); Filozoful-rege. Filozofie, morală şi viaţă publică (editor, Humanitas, 1992); Cognitio. Introducere critică în problema cunoaşterii (ALL, 1994); Imagini ale ştiinţei (Editura Academiei Române, 1994); Cum recunoaştem Pasărea Minervei. Reflecţii asupra percepţiei filosofiei în cultura românească (Fundaţia Culturală Română, 1998); Gânditorul singuratic. Critica şi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2008).