Discernământul Modernizării. 7 Conferințe despre Situația de Fapt

Discernământul Modernizării. 7 Conferințe despre Situația de Fapt
146,00 MDL (30,54 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

In 1995, dupa publicarea Cerului si a Zborului, am vrut sa-mi cunosc cititorii. M-am intalnit cu ei la lansari, in discutii informale, la autografe, luand parte la tot felul de evenimente. Am descoperit, cunoscandu-i, o alta Romanie decat cea politica (detestabila), economica (mizerabila), institutionala (irespirabila) – de care ne-am cam saturat cu totii. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit tara. Am descoperit o Romanie decenta, vie, generoasa, culta, plina de un farmec pe care, in izolarea mea, il atribuiam mai degraba Occidentului, decat tarii mele. Acesti oameni nu vin dintr-o profesiune anume: provin din toate.

Sunt medici, ingineri, economisti, avocati, profesori, soferi, tehnicieni, informaticieni, studenti, elevi – oameni de calificari diverse, contradictorii, spectaculoase, oarecari. Impartasesc unii cu altii dezinteresul fata de statutul social al pasiunii lor. Pentru acest tip de public au fost concepute, de-a lungul anilor, conferintele pe care le-am adunat intre copertele acestui volum.

Recenzie

Bunicul pe linie maternă al lui Horia-Roman Patapievici s-a născut într-un sat din Oltenia. Era tipul anistoric, care trăia „într-un timp nemişcat de la începuturile istoriei sale". Părăsirea satului natal pentru a lupta în tranşeele Primului Război Mondial 1-a făcut să iasă din istoria încremenită a „veşniciei". împroprietărirea veteranilor de război cu pământ, trimiterea la şcoală a copiilor au transformat România dintr-o ţară de ţărani într-o ţară cu cetăţeni. Bunicul lui Patapievici nu s-a mulţumit să rămână „muncitor agricol". S-a înscris la o şcoală de tehnicieni.

A plecat sărac la război în 1916. „în 1940, nu mai era. Lumea îl respecta, avea în casă cărţi, pe care le citea când avea timp liber. Copiii urmau şcoala la oraş. (...) Era abonat la ziare şi făcea politică." „Nu mai era nici imobil, nici anacronic - ca toţi ţăranii de până la el."

în cealaltă parte a României, în Bucovina, s-a născut bunicul pe linie paternă al lui Horia-Roman Patapievici. Şi el a fost la război. Dar a luptat de partea Imperiului Austro-Ungar. Fiind gradat. El absolvise şcoala de învăţători. După război şi-a primit postul de învăţător. Dar nu de la autorităţile austro-ungare, ci de la cele româneşti. „Cheltuia toţi banii pe care îi câştiga pentru amuzament şi pentru educaţia copiilor."

Când a fost instaurat regimul comunist, bunicul matern a fost deposedat de bunuri şi trimis la muncă forţată în Delta Dunării. A murit neîmpăcat, în 1984. Bunicul patern a fost arestat şi el de NKVD-ul rusesc şi bătut până la moarte.

„Sunt un produs neintenţionat al catastrofelor care au ruinat multe dintre ţările acelei părţi a lumii", se autodefineşte Horia-Roman Patapievici.

„...nazismul ar fi o crimă împotriva umanităţii, în timp ce comunismul ar fi una în favoarea umanităţii." Aşa susţin unele voci.

Istoria ne arată altceva.

-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”

Despre Autor

Horia-Roman Patapievici – născut la 18 martie 1957 (Bucureşti). Studii de fizică (1977–1981; diplomă de specializare 1982), cercetător ştiinţific (1986–1994), asistent universitar (1990–1994), director de studii (1994–1996), membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS, 2000-2005), preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR, din 2005).

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 236
Editura: Humanitas
Apariția: 2004
ISBN: 973-50-0854-8
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.3000

Pareri