Despre Lume, Arta și Neamul Românesc [Carte Electronică]

Mai multe poze

Despre Lume, Arta și Neamul Românesc [Carte Electronică]
67,99 MDL (14,22 RON)
Downloadează Gratuit un Fragment
Ediția Print
67,99 MDL (14,22 RON)

Descriere

”Nu, hotarat; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca; nu e pan-acuma dospit cumsecade.“
l. L Caragiale

„Cinicul“ Caragiale, „lucidul“ Caragiale, satiricul, omul fara nici un Dumnezeu, canalia, „ultimul ocupant fanariot“ al Romaniei, geniul, Maestrul, mascariciul, „mimul genial“, monstrul acuzat de leznatiune, marele patriot si nepatriotul (grec) Caragiale!... Care sunt principiile morale, care sunt constantele si cat este credinta conjuncturala in cazul acestei inteligente nu o data etichetata drept „demonica“? Alegand exclusiv din confesiunile directe (si nu intermediate de opera literara) ale scriitorului – din jurnalistica si corespondenta – aceasta suita de fragmente, cartea de fata propune un Caragiale esential, vorbind de dincolo de multimea mastilor.

„Aşa se recrutează oligarhia care stăpâneşte ţara românească. Nu este o oligarhie măcar statornică, de tradiţie istorică, de bravură, de obligaţiuni morale, de nobilitate ori de merite; este o oligarhie mutabilă, de perpetuă primeneală, accesibilă oricui prin nimereală, prin loterie, prin aventură. [...] Asta, în ţara românească, se numeşte, cu tot seriosul, sistemă democratică... Şi oligarhia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz, fals-cultă, pe cât de incapabilă de producţie utilă ori de gândire, pe atât de lacomă la câştiguri oi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a Statului.“ (I.L. CARAGIALE)

Recenzii

”E anul Caragiale. E, iarăşi şi iarăşi, ţara lui Caragiale. Răsfoind, deunăzi, formidabila antologie alcătuită de Dan C. Mihăilescu (I.L. Caragiale despre lume, artă şi neamul românesc, Humanitas, 1994), am găsit, cum mă aşteptam, o sumedenie de „actualităţi“. Îmi face plăcere să le împărtăşesc cititorilor.

„Am zis odată şi o mai repetăm: între cele mai mari neplăceri ale vieţii omeneşti este desigur şi polemizarea cu minţi radicale, care pe lîngă lipsa de judecată se mai bucură şi de darul relei credinţe.“ (p. 40)

„Eu nu cer de la orator să mă lumineze – îi pretind să mă-ncălzească. Oratorul trebuie să vină la tribună fioros ca un leu, şi cînd o striga odată Fraţilor! să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. El n-are nevoie să spună nimic de la tribună; dar trebuie să mă-nfierbînte; să mă asude; să nu-mi dea pas să mai judec; să mă aiurească, să mă clatine fără a mă lăsa să răsuflu; să-mi dea creierul de pereţii capului prin salturi enorme de propoziţii, chiar ilogice, chiar absurde, stupide dacă e nevoie, numai să fie calde şi spontanee, pînă m-o năuci, pînă m-o face să scrăşnesc din dinţi şi să strig ca un turbat: sus poporul!

Iată ce înţeleg eu prin orator. S-a pierdut astăzi, din nenorocire, această şcoală mare; «Jos reacţiunea! jos ciocoii! sus libertatea, egalitatea şi fraternitatea! sus boborul!” -- Andrei Pleșu, www.romanicablues.wordpress.com

,,"Cinicul" Caragiale, "lucidul" Caragiale, satiricul, omul fara nici un Dumnezeu, "arhicanalia", "ultimul ocupant fanariot" al Romaniei, geniul, Maestrul, mascariciul, "mimul genial", monstrul acuzat de leznatiune, marele patriot si nepatriotul (grec) Caragiale!.

Care sunt principiile morale, care sunt constantele si cat este credinta conjuncturala in cazul acestei inteligente nu o data etichetate drept "demonica"? Alegand exclusiv din confesiunile directe (si nu intermediate de opera literara) ale scriitorului - din jurnalistica si corespondenta - aceasta suita de fragmente, cartea de fata propune un Caragiale-esential, vorbind de dincolo de multimea mastilor sale. -- Dan C. Mihailescu

Despre Autor

Ion Luca Caragiale (1852, Haimanale, jud. Dâmboviţa – 1912, Berlin) a încetat de mult să fie doar „cel mai mare dramaturg român" sau „Molière al românilor". A devenit emblemă naţională, categorie etnopsihologică, „chipul diurn al fiinţei naţionale", cel nocturn fiind, desigur, Eminescu. Aşa stând lucrurile, a fost adulat, contestat şi discreditat deopotrivă. „Cel mai sociabil scriitor al românilor", marele epicureu „campion al colaţiunilor bucureştene" şi „marele zugrav de moravuri" a fost fluierat la premiere pentru incom patibilitate cu high life-ul epocii, a fost refuzat de două ori la premiul Academiei, i s-au înscenat procese de plagiat, i s-a decretat perisabilitatea operei ş.a., „grecul genial" fiind considerat când „arhicanalie", când „ultimul ocupant fanariot" al României.

Era fatal, aşadar, ca, în relaţie cu societatea autohtonă, scriitorul să practice constant „jocuri cu mai multe strategii", iar omul să-şi plănuiască tenace „exilul voluntar" dinspre Regat către Apus, fie la Braşov, Sibiu, Cluj, fie, în final, la Berlin. A fost gazetar, sufleur, revizor şcolar, copist, profesor, corector, registrator, director general al Teatrelor, patron de berării falimentare ş.a., iar în politică a slujit nonşalant, cu pragmatic sarcasm, cameleonismul, trecând pe la conservatori şi socialişti, la liberali, junimişti şi radicali, pentru a campa – sexagenar jovial, dar nu doar ludic – în „takismul" conservator-democrat. Un clasic provocator, de redescoperit şi recalibrat cu fiecare generaţie.

Detaliile Produsului

Limba: Română
Editura: Humanitas
Apariția: 2012
ISBN: 978-973-50-3781-9
Compatibil cu: iPhone, iPad, Android, Windows Phone
Pagini Ediție Print: 136

Pareri

Bestseller.md îți mai recomandă: