Confesiunile unui Tînăr Romancier

Mai multe poze

Confesiunile unui Tînăr Romancier
150,00 MDL (31,38 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Traducere din italiană de Ioana Gagea.

Umberto Eco si-a publicat primul roman, Numele trandafirului, cand avea aproape cincizeci de ani. Dupa trei decenii, Confesiunile unui tinar romancier ofera o retrospectiva a activitatii sale de romancier si prezinta modul in care isi construieste operele, de la alegerea perioadei si a locului unde plaseaza actiunea pana la „asamblarea“ imaginilor si a episoadelor. In imbinarea de real si imaginar sunt prinsi si cei aflati in afara acestor lumi inventate.

„Am inceput sa scriu romane in copilarie. Mai intai gaseam titlul, inspirat de regula din cartile de aventuri ale vremii, foarte asemanatoare Piratilor din Caraibe. Mai apoi desenam dintr-o suflare toate ilustratiile, dupa care ma apucam de cel dintai capitol. Cum insa dintotdeauna am scris folosind litere de tipar, incercand sa imit textele publicate, ma trezeam epuizat dupa doar cateva pagini si renuntam. Fiecare dintre operele mele era asadar o capodopera neterminata, ca Simfonia neterminata a lui Schubert.

La varsta de saisprezece ani, m-am apucat, desigur, ca orice adolescent, de scris poezie. Nu imi amintesc exact daca nevoia de poezie a constituit si cauza celei dintai (platonice si nedeclarate) iubiri sau viceversa. Combinatia a fost dezastruoasa. Insa, asa cum scriam odata - desi sub forma unui paradox enuntat de unul dintre personajele mele de fictiune -, exista doua soiuri de poeti: cei talentati, care isi ard propriile poeme la varsta de optsprezece ani, si cei lipsiti de talent, care continua sa scrie poezie intreaga viata“ -- Umberto Eco

Cuprins: De ce ne impresioneaza lacrimile unui personaj? In ce masura Anna Karenina, Gregor Samsa si Leopold Bloom „exista”? Eco face o subtila analiza a operei literare, surprinzindu-ne din nou cu teoriile sale despre arta fictiunii, placerea lecturii si puterea cuvintelor. Scrierea de la stinga la dreapta • Ce este scrierea creativa? • Dubla codificare • Autor, text si interpreti • Citeva re-marci despre personajele de fictiune • Ontologie versus semiotica • Liste personale • Definirea prin lista de proprietati versus definirea prin esenta

Recenzii

,,Confesiunile... de acum sint, pare-se, conferintele de atunci si, fiind interesante foc, se citesc ca pe apa. Seducator de inteligente, intrigante in interogari, stupefiante in afirmatii, ele sint suficient de acrobatice si de efervescente pentru a imprieteni la catarama subiectivitatea experientelor scriitoricesti cu obiectivarile teoreticianului hitru” - Claudiu Constantinescu, 17 noiembrie 2011, in Dilema Veche, nr. 405

”Canonicul semiotician Umberto Eco a scris Confesiunile unui tânăr romancier la 77 de ani. Iar primul roman - Numele trandafirului - l-a scris la aproape 50 de ani. Aşa că este romancier de doar 28 de ani.

O editoare italiană căuta prin 1977 non-scriitori care să scrie romane poliţiste scurte. Eco i-a spus că el poate scrie un roman poliţist lung de 500 de pagini. Iar acţiunea o va plasa în Evul Mediu. Editoarea i-a replicat că nu o interesează maculatura nevandabilă.

Ajuns acasă, Eco a căutat prin sertarele biroului şi a dat peste o bucată de hârtie pe care îşi însemna numele unor călugări. în acel moment a decis că ar fi interesant să otrăvească un călugăr în timp ce acesta citeşte o carte misterioasă.

în doi ani a scris cele 500 de pagini. A descoperit că inspiraţia este un cuvânt inventat de scriitorii leneşi sau de cei care vor să dea o mai mare importanţă noţiunii de scriitor.

La întrebarea „cum se scrie?" răspunde: „De la stânga la dreapta".

Primii critici ai romanului au afirmat că romanul „a fost scris sub imperiul unei inspiraţii strălucite". Dar el se adresează unei elite strălucite. Atunci când tirajul a ajuns la milioane de exemplare şi a devenit bestseller, aceiaşi critici spuneau că Eco a urmat o reţetă secretă a succesului.

Umberto Eco nu face parte din scriitorii care susţin că scriu doar pentru ei înşişi. „Singurele lucruri pe care scriitorii le scriu pentru sine sunt listele de cumpărături, menite să îi ajute să îşi amintească ce anume au de cumpărat, după care pot fi aruncate. Toate celelalte, inclusiv listele pentru spălătorie, sunt mesaje care se adresează cuiva. Ele nu sunt monologuri; sunt dialoguri."

-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”

Despre Autor

Umberto Eco s‑a nascut la Alessandria (Piemont) la 16 ianuarie 1932. Si‑a facut studiile universitare la Torino, luindu‑si licenta in estetica. Din 1971 este profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici.

In anii ’60 a fost unul dintre reprezentantii de frunte ai avangardei culturale italiene, numarindu‑se printre fondatorii revistelor Marcatre si Quindici. 

 

Ioan T. MORAR, 13 iulie 2006, 24-FUN

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 264
Editura: Polirom
Apariția: 2011
ISBN: 978-973-46-2190-3
Dimensiuni: 10,6 x 18 cm
Greutatea: 0.3000

Pareri