Clavir în Ceață

Clavir în Ceață
186,00 MDL (38,91 RON)

Disponibilitate: În Stoc

Doar 1 exemplar disponibil

sau

Descriere

Traducere din germană de Catrinel Pleșu.

Ca toate cărțile frumoase ale lumii, cartea aceasta vorbește despre tot. Despre război și despre dictatură, despre decădere și speranță, despre omenie și dramă, despre suferință, despre lumi apuse, despre marginalitate și bucurii. Iar dincolo de toate, despre iubire.

În agitația lumii de azi (și dintotdeauna) ni se oferă o lectură care nu povestește despre lucruri mărunt actuale, ci despre lucruri mereu importante. -- Catrinel Pleșu


Primele Pagini



„Diemrich!" a strigat domnul Kuno Konrad Rescher către compartimentul de clasa a doua, în care ardea o lampă albastră. „Aici Transilvania se termină şi Banatul nu începe încă. Nu e bine cînd se sfîrşeşte ceva fără să înceapă altceva. Ia uitaţi-vă acolo, la cetatea renumită din Diemrich!" Bărbatul cel mititel le-a făcut semn cu mîna de la fereastră. Afară vuia noaptea. Era întuneric beznă.

Clemens, deschizînd cu greu ochii, a mimat curiozitatea şi s-a dus lîngă unchiul său. Cînd a observat cum se oglindea în geamul de sticlă silueta sa deformată, asemenea imaginii unui puzzle, şi cum contururile se modificau în mod grotesc, s-a îngrozit.

Cu vocea spartă, unchiul a continuat: „Konradine, Kunigunde, Kunolf, copiii mei dragi, şi tu, Clemens, priviţi! Cetatea de-acolo sus, cîndva fortăreaţă regală de hotar, care acum a ajuns o ruină!"

Tinerii au tresărit din somn speriaţi şi, în timp ce pe jumătate adormiţi se frecau la ochi, posesorul vocii care răsuna în noapte s-a ridicat pe vîrfuri şi a tras din răsputeri de geamul glisant. Perdelele au început să răpăie în curentul produs de trenul în mers, părul fetelor zbura în toate părţile, toţi tremurau de frig. Tatăl le-a scuturat pe fetele care moţăiau, strîns îmbrăţişate: „Konradine, Kunigunde!". A încercat şi cu băiatul, căruia i-a tras pledul de pe el: „Kunolf, fiul meu iubit!" Băiatul s-a ridicat în capul oaselor.

Una dintre fete a bodogănit: „Hai, tată, lasă-ne în pace şi închide fereastra".

Iar cealaltă a mormăit: „Ştie foarte bine că nu putem suferi numele astea aiurite". Ele între ele îşi spuneau Kuny şi Kony. Amîndouă i-au întors spatele şi s-au afundat în colţul capitonat al băncii.

Tatăl a aprins plafoniera şi lumina galbenă s-a revărsat blînd în tot compartimentul. „Acum e acum, băieţi! Istorie trăită!" Dar Kunolf, care ocupa de unul singur o bancă întreagă, s-a culcat la loc cu faţa întoarsă la perete, cu pledul tras peste cap şi cu nasul afară.

„Cum e posibil", a strigat tatăl aproape disperat, „să nu vă intereseze pe niciunul cetatea legendară Diemrich? Propriii mei copii nu vor să-mi asculte poveştile?"

Fetele şi-au tras şorţuleţele de la dirndl peste cap. Konradine a şoptit: „Niciun om normal nu spune Diemrich, nici la noi în Banat, nici la bunica la Sighişoara. Toată lumea spune Deva". Şi şi-a astupat urechile.

„Bineînţeles că aveţi dreptate. Ca de obicei", a continuat tatăl conversaţia cu capetele acoperite ale fetelor. „Dar gîndurile zboară îndrăzneţe prin univers şi nimeni nu reuşeşte să le lege în lanţuri. Pînă în 1876, fiecare tîrg avea nume german. Imperiul austriac!" Plin de melancolie, a făcut un semn cu mîna către bezna vijelioasă de-afară: „Voi, băieţi şi fete, priviţi cetatea. Tot ce-a mai rămas din ea este temniţa, o hrubă întunecată în care şi-a dat sufletul cuvios, dar zbuciumat, mult apreciatul reformator Franz Davidis. în toate timpurile oameni nevinovaţi au ajuns după gratii.

Acest mare om a fost întruchiparea adevăratului transilvănean, a lui homo transsilvanicus: un amestec de ungur cu sas. Pe deasupra, vorbea şi latina, chiar şi româna, limba iobagilor, şi a trecut prin toate confesiunile care erau atunci la modă, catolică, luterană, calvinistă, unitariană. Numai la noi în Transilvania unitarienii nu au fost prăjiţi pe rug!"


Despre Autor



Eginald Norbert Felix Schlattner (n. 1933, Arad) este preot evanghelic şi scriitor de limbă germană din România. în 1952 a terminat Liceul German din Braşov, iar în 1952 -1957 şi-a făcut studiile de teologie, matematică şi hidrologie la Cluj. în decembrie 1957, înaintea examenului de stat, este arestat pe motive politice şi ţinut doi ani în regim celular de către Securitate.

După circa 4 luni de rezistenţă, apărîndu-i pe toţi cei de care este întrebat, hotărăşte să răspundă „în mod veridic" la interogatorii. „A fost o decizie la limită, pentru care îmi asum răspunderea!" Este condamnat de către Tribunalul Militar III pentru omisiunea denunţării de trădare de Patrie la 2 ani de închisoare corecţională, pierdera drepturilor civile şi confiscarea averii.

După liberare refuză să emigreze în Germania, deşi este silit să lucreze la Fabrica de Cărămidă din Făgăraş „la muncă brută". îşi aminteşte: „O voce interioară -atunci n-am ştiut că era vocea lui Dumnezeu - mi-a spus: Nu pleca!" Parcurge ulterior posturi subalterne în Banat (Ferma de Stat) şi Munţii Apuseni (Calea ferată Deva - Brad). In 1969, cu 11 ani întîrziere, statul îi permite să termine facultatea şi este încadrat ca inginer. în 1973, simţind autentic chemarea lui Dumnezeu, lasă totul şi îşi reia studiile de teologie. După absolvire, în 1978, este preot evanghelic în satul Roşia/Rothberg/Mons rubens, judeţul Sibiu, unde astăzi nu mai există o comunitate săsească. După 1992 devine preot de penitenciar, funcţie exercitată şi în prezent la peste 81 de ani.

Debutează ca scriitor în 1998 cu romanul Der geköpfte Hahn (Cocoşul decapitat), 11 ediţii, ecranizat. Acţiunea acestuia are loc într-o singură zi, 23 august 1944, cînd Regatul României a schimbat fronturile, declarînd război Germaniei. Este urmat, în 2001, de Rote Handschuhe (Mănuşile roşii), ecranizat şi el. Romanul tematizează anii de detenţie sub ancheta 1957-1959. Cartea este cotată de Goethe Institut şi Internationes în lotul a 100 de romane cele mai bune scrise în limba germană pe trei ani, fiind tradusă în alte limbi, inclusiv în română, spaniolă şi portugheză.

Das Klavier im Nebel (Clavir în ceaţă), în curs de ecranizare, acoperă perioada 1944 - 1951 între primele două romane ale trilogiei. Este vorba de marea iubire în timpurile de dictatură dintre un tînăr sas răvăşit şi o româncă curajoasă şi ortodoxă, amîndoi fiind ţinta luptei de clasă. Romanele s-au bucurat de un veritabil succes mediatic. Scriitorul este decorat cu Crucea de Onoare pentru literatură şi artă a Austriei şi deţine titlul de Ambasador Cultural al României.

Eginald Schlattner i-a spus astfel Ministrului de Interne german Otto Schily, care a vizitat Roşia/Rothberg, pentru a vedea o biserică de limbă germană din 1225, de altfel, mai veche ca Berlinul: „Dacă am putut scrie aceste cărţi într-o germană inteligibilă, lucrul acesta i-1 datorez Patriei mele România, care nu ne-a interzis niciodată folosirea limbii materne nici acasă, nici pe stradă, nici în şcoală, chiar după 23 august 1944, în timpul războiului cu Germania!"

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 412
Editura: Cartier
Apariția: Noiembrie 2014
ISBN: 978-9975-79-923-2
Dimensiuni: 13 x 19,5 cm
Greutatea: 0.4300

Pareri