Ciuleandra

Ciuleandra
81,00 MDL (16,95 RON)

Disponibilitate: În Stoc

sau

Descriere

Au trecut mai bine de 75 de ani de la apariţia (în 1927) a romanului Ciuleandra, dar naraţiunea şi sensurile ei simbolice îşi dovedesc o excepţională vitalitate.

Posteritatea a făcut, printr-o serie de argumente şi conjuncturi imprevizibile, ca micul roman rebrenian să devanseze cota marii, impecabilei şi recii construcţii din Răscoala, pentru  ca astăzi Ciuleandra să poată fi aşezat, fără vreo manevră de supralicitare, în preajma capodoperelor Ion şi Pădurea spânzuraţilor pe care timpul nu le-a clintit din prima linie valorică a operei prozatorului ardelean. -- Ion Simuț

Romanul Ciuleandra se prezintă înşelător, la o privire şi o lectură fugare, ca povestea unei crime senzaţionale. Puiu Fa­ran­­ga îşi ucide nevasta, frumoasa Mădălina, devenită Made­leine prin emancipare. Tatăl, Policarp Faranga, om bogat şi in­­flu­ent, plănuieşte să-şi interneze fiul într-un ospiciu, să între­ţină aparenţele unei nebunii ca explicaţie acoperitoare şi să-l salveze astfel de la un proces ruşinos şi o condamnare severă, care i-ar ruina poziţia socială.

Tatăl Policarp Faranga voia să acrediteze ideea unei clipe de nebunie, a unui moment trecător de întunecare a minţii, când fiul său, recuperabil şi reintegrabil social, a comis crima.

De aceea, tatăl insistă complice ca fiul să simuleze nebunia, pentru a i se diminua responsabilitatea. întorsătura dramatică sur­vine în capitolul XXII, când Puiu Faranga refuză sub­ter­fu­giul nebuniei episodice şi al simulării ei, pentru a-şi asuma ne­bunia integrală sau structurală. El se confesează doctorului psi­hiatru Ursu, care îl supraveghează şi tratează:

„Din toate astea trebuie să reţii, doctore – reluă Puiu cu un nou avânt – că motivul crimei e o dispoziţie crimi­na­lă foarte puternică, înţelegi? Eu, când m-au adus aici, în pri­mele momente de tulburare, nu-mi dădeam seama cum am putut săvârşi o crimă atât de odioasă. Ei bine, azi, după trei săptămâni de meditaţii necontenite, sunt lămurit. Ade­vărul adevărat e că sunt nebun! M-am constatat eu în­sumi, doctore! Nu o clipă de nebunie, cum credea sau voia să facă să se creadă bietul tata, ci o nebunie definitivă şi iremediabilă! Din nenorocire asta e realitatea, doctore!“ (Opere 7, p. 107)

 

Despre Autor


 

Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885, Târlişua, Bistriţa Năsăud - 1 septembrie 1944, Valea Mare, Argeş) este un prozator, traducător, romancier şi dramaturg. Debutează în revista „Luceafărul" din Sibiu (1 noiembrie 1908), cu nuvela Codrea, republicată, în timp, sub titlurile Lacrima, Dezertorul şi Glasul inimii. 

În 1916 îi apar culegerile de schiţe şi nuvele Golanii, cu o prefaţă de Mihail Dragomirescu, care îl recomandă drept un reprezentant al „verismului". În 1920 publică romanul Ion (I-II), care va fi comentat de E. Lovinescu în „Sburătorul" („Ion e cea mai puternică creaţiune obiectivă a literaturii române") şi de Tudor Vianu în „Viaţa românească" şi distins cu Premiul „Năsturel-Herescu" al Academiei Române (1921). Volumul Catastrofa (1921), cuprinzând nuvele inspirate din război, anunţă prin problematică şi temă centrală Pădurea spânzuraţilor, încununat cu Marele Premiu al romanului (1924).

Dacă străduinţele sale pe tărâm teatral, cu comediile CadrilulPlicul (1923) şi Apostolii (1926), îi aduc doar succese efemere, cele de prozator fac din Rebreanu ctitorul romanului românesc modern. După Adam şi Eva (1925), naraţiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) şi Crăişorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca şi Ion, „dramei pământului". - Crispedia.ro

Detaliile Produsului

Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 168
Editura: Cartier
Apariția: Iunie 2014
ISBN: 978-9975-86-013-0
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Greutatea: 0.1300

Pareri

Bestseller.md îți mai recomandă: