Zodia Cancerului

Ca pe o alunecare accelerata dinspre o epoca aurorala catre una de o tragica meschinarie. Cea dintai – construita de eroi, cea de-a doua – urzita de intriganti. In doar doua secole, lucrurile se schimba radical. Din bine in rau si din rau in mai rau. Punctul  cel mai de jos il constituie domnia lui Duca. [...]

Dar, daca e vorba de subtilitate, tot decadenta veacului al XVII-lea e mai subtila. Ca personaj, Stefan cel Mare da nastere unui foarte bun roman de aventuri. Voda Duca e insa garantul unei capodopere. - Cosmin Ciotlos

Zodia Cancerului reprezintă un punct de reper în activitatea scriitorului, deoarece marchează începutul unei perioade de creație în care geniul sadovenian s-a putut manifesta într-un ritm abundent și matur.

Scriitorul zugrăvește trecutul românesc, „cu exodurile lui dureroase, cu luptele lui omerice, cu instinctele lui războinice și amoroase”, făcând un exces de subiectivism în descrierea coloristică a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele evocate (codrii și apele moldave) par incendiate cu o flacără lirică într-un mod asemănător cu impresionismul artistic.

Există o deosebire esențială între romanele istorice antebelice ale scriitorului și Zodia Cancerului, ce evidențiază maturizarea talentului lui Sadoveanu. Lirismul caracteristic începuturilor carierei literare este înlocuit aici de un epic mai pronunțat, iar interesul este mutat de la aventurile romantice către o analiză mai atentă a stărilor sociale, care să ofere imaginea unei epoci întregi.

Sadoveanu urmărește faptele și intrigile, rivalitățile și comploturile pentru domnie, folosindu-se procedeul abil al introducerii unui personaj martor în persoana abatelui de Marenne (inspirat de abatele Coignard al lui Anatole France), diplomatul francez dornic de a cunoaște starea Moldovei. Stilul narativ devine mai sobru, mai fluent și mai puțin încărcat din punct de vedere poetic.

Scriitorul realizează un tablou cuprinzător al unei epoci istorice, folosindu-și calitățile de povestitor remarcate în Hanu-Ancuței. Limbajul său nu este unul arhaic, neimitând stilul cronicarilor, în afară de cel al lui Ion Neculce. Personajele sale (boieri sau țărani) vorbesc așa cum vorbeau țăranii și târgoveții din Țara de Sus a Moldovei pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, deoarece limba vorbită nu s-a schimbat în lipsa unei culturi scrise. Din acest motiv, limba utilizată în narațiunile sadoveniene creează o impresie de firesc.

Despre Autor

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. - Wikipedia