Leul Roșu (LIVRARE: 15 ZILE)

Acțiunea palpitantă din Leul Roșu se derulează pe parcursul a patru secole, conținând cheia celor mai adânci taine ale istoriei alchimiei și filozofiei orientale pentru acei căutători care, citind cartea de mai multe ori, reușesc să-și dea seama cât de numeroase și mereu noi sunt straturile psiho-arheologice implicate.

Fragment din cartea Leul Roșu

Cuvintele au un defect esențial și anume că fiecare le înțelege în alt fel. Înainte de toate trebuie să le aducem la un numitor comun ca pe niște ceasuri diferite. Sub amintire eu înțeleg amintirea unor vieți anterioare. Dumneata știi și crezi că reîncarnarea este o realitate, ai cunoștințe și intuiții proprii în legătură cu aceasta. Eu am amintiri. Dumneata simți că noi doi nu ne-am întâlnit azi pentru prima oară, eu însă o știu. Dumneata, urmând o poruncă lăuntrică, te-ai retras aici, în Arca lui Noe, pentru a-ți termina lucrarea de care viitorul are nevoie, eu însă știu că această poruncă lăuntrică este o însărcinare venită de acolo de unde revoluționarii spiritului pregătesc noul Eon, cu ajutorul conjuraților spiritului reînnoit. Dumneata, fără să o știi, faci parte din această conjurație în această viață terestră, dar te asigur că odată ai acceptat în mod conștient această sarcină.

Am afirmat din cap involuntar, deși această “claritate” mai mult îmi lua vederea decât mă făcea să văd. Eram stăpânit de o stranie stare de elevare tot timpul cât Adam Cadmon s-a aflat în casa mea. În prezența lui nu reușeam să discut în contradictoriu, nici să analizez o idee sau să mă împotrivesc. Timp de secunde mi se năzărea că sunt, poate, victima unei stranii metode de sugestionare, căci fiecare cuvânt rostit de el cădea în mine cu multă putere de convingere, nimicind până și germenii îndoielilor în ciuda unor fapte pe care le-aș fi putut contrazice cu argumente. Totuși eu însumi făcusem destule experiențe de hipnoză și sugestie pentru a ști că mă aflam în fața unui fenomen cu totul diferit. De la el nu pornea nici o intenție de reacordare a gândurilor mele, nici un curent dominator. El nu era altceva decât el însuși, purtând o imensă încărcătură de cunoaștere, de forțe spirituale aflate sub stăpânire și de capacități, care confereau manifestarilor sale o certitudine gravă, penetrantă, total diferită de incertitudinea șovăitoare omenească.