Lira din Acvariu

Într-o Schiţă de geneză virtua­lă, Ion Hadârcă face o mărturisire de credinţă privind ceea ce el numeşteprotogeneza de sine care se petrece într-o unitate spaţiu-timp foarte specială „prin separarea celor două orizonturi indivizibile — de Spaţiu şi Timp. Orizonturi în absolut şi orizontal de irea­le, care mereu se aglutinează reciproc, tinzând spre marginile infinitului tocmai pentru a le înghiţi înapoi în unitatea lor primordială”. Atunci-acolo, din Haos, se naşte Structura, termeni aflaţi nu atât într-un raport tensional, cât în unul de complementaritate, unite, în fond, într-un Haosmos…

Un experiment liric unic în literatura noastră e Noimele după Ioan, o carte care pare a se circumscrie poe­ziei sentimentului religios…

Cu sonetele din Memo­ria celulozei şi, mai ales, cu cele din Sonetariu se întorc în lirica lui Ion Hadârcă elegia şi erosul, tema departelui şi cântecul trist al (pe)trecerii omului. Spre deosebire însă de predecesori, Ion Hadârcă merge mai departe, încercând o temerară şi unică experienţă de reformare a sonetului prin absorbţia metodică a rigorilor formei, deconstrucţia şi reasamblarea postmodernă a arhirigidului construct sonetist... -- Ioan HOLBAN

Recenzii

„Poezia lui a rămas însă aceeași: o splendidă sinteză de simțire și luciditate. Moldova suverană îi datorează mult și luptătorului Hadârcă, și poetului Hadârcă. Citindu-l pe acest poet, după ce i-am tot citit pe ceilalți, sunt obligat să constat că marea poezie de la Chișinău este recunoașterea revoluției de la Chișinău. Sper, pentru tot restul poeziei române, cea scrisă între hotarele de azi ale statului nostru, să se molipsească de simplicitatea, de îndurerarea, de fatalitatea poeziei basarabene. O poezie care a dezrobit o țară. Unul din numele acestei lupte este același cu unul din numele acestei poezii: Ion Hadârcă.” — Adrian Păunescu

„Remarcăm la poetul Ion Hadârcă o anumită eleganță, de loc ostentativă, a rostirii. Poetul nu-și caută formula, ci o găsește cu ușurință aproape întoteauna. Atunci când sintaxa este însă întoarsă, el nu-și abandonează ținuta, ci ca un adevărat arbitru al verbului, care a dobândit înțelepciunea de a ființa într-un ținut pe cît de miraculos, pe atât de ambiguu, mărginit de două imperii, unul lăuntric, altul.” — Nichita Danilov

Despre Autor

Ion Hadârcă (n. 17 august 1949, Sîngerei) este un poet, traducător și om politic din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1998 și din 2009 până în 2014. Ion Hadârcă a fost fondatorul și primul președinte al Frontului Popular din Moldova (1989—1992), președinte al Partidului Liberal Reformator, președinte fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal.

Ion Hadârcă s-a remarcat și ca traducător, publicând următoarele traduceri: volumul de versuri Trestia dulce de Mirta Agirre (1981), Curcubeul turkmen de I. Pirkuliev (1984), basmul Daruri înțelepte de Samuil Marșak (1986), poezii scrise de scriitorii ruși Aleksandr Pușkin, Iuri Lermontov, Velimir Hlebnikov, Serghei Esenin, Evgheni Evtușenko (1986-1987), volumul Versuri de Ivan Draci (1989), volumul Poem în aquaforte de Federico Mayor (1998), „Demonul meu” de M. Lermontov (2006).