Moromeţii (Volumul I+II)

Cele două volume ale romanului Moromeții conțin povestea unei familii de țărani din Câmpia Dunării, mai precis din satul teleormănean Siliștea-Gumești, familie care cunoaște, de-a lungul unui sfert de secol, o adâncă și simbolică destrămare. 

„Tema centrală în Moromeţii ar fi libertatea morală în lupta cu fatalităţile istoriei. Ea este anunţată de prozator într-o frază liminară, programatică, de care s-a făcut în interpretarea critică mai mult caz: „În Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari.“

Ceea ce urmează în roman contrazice această imagine. Timpul este viclean, răbdarea nu e decât o formă de acumulare pentru o nouă criză. La sfârşit, când drama Moromeţilor este narată şi, prin ea, imaginea vieţii liniştite spulberată, prozatorul revine asupra notaţiei de început: „Timpul nu mai avea răbdare.“ Este una dintre multele imagini ale simetriei în literatura lui Marin Preda, plină de evoluţii închise, de ample mişcări în cerc, şi vrea să dea o idee despre rotaţia procesuală a vieţii după o lege statornică şi misterioasă care acţionează şi în natură. Chiar demersul epic se înscrie în fatalitatea acestei repetiţii.” -- Eugen Simion

Despre Autor

Scriitorul Marin Preda s-a născut la 05 august 1922, in Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorma. Părinţii nu erau căsătoriţi legal si a purtat numele mamei.

A studiat la Siliştea-Gumeşti, apoi la Şcoala Normală din Abrud, la Cristuru-Odorhei si la Bucureşti. A renunţat la studii după susţinerea examenului de capacitate si in 1941 se angaja corector la revista Timpul. A debutat in 1942 la această revistă cu schiţa Pârlitu’. 

Debutul editorial a avut loc in 1948, cu volumul de nuveleÎntâlnirea din pamânturi. In 1955 a publicat primul volum al romanului Moromeţii, al 2-lea abia in 1967. Alte romane scrise de Marin Preda: Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Viaţa ca o pradă, Delirul, Cel mai iubit dintre pamânteni. In 1956 i s-a decernat premiul de stat pentru romanul Moromeţii, in 1971 primea pentru romanulMarele singuratic premiul Uniunii Scriitorilor.  A fost corector la România Libera, redactor la Viata Româneascã, in 1970 a fost numit director al edituriiCartea Româneascã, din 1968 a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Din 1974 a fost membru corespondent al Academiei Române, in 1980 a fost ales deputat în Marea Adunare Naţională.

Opera sa a fost ecranizata, in 1954 apărea filmulDesfăşurarea, regizat de Paul Calinescu, in 1973- Portile albastre ale orasului, Marele singuratic in 1976, Intrusul si Imposibila iubire in 1983, Morometii in 1988, Cel mai iubit dintre pământeni in1993.

A tradus romanul Ciuma de Albert Camus si Demonii de F.M Dostoievski, împreuna cu Niculae Gane.

A fost căsătorit cu poeta cu Aurora Cornu intre 1954 si 1958, cu Eta Vexler- critic literar, evreică emigrată in Franţa in 1970 si cu Elena Mitea, cea din urma soţie, cu care era in proces de divorţ când a murit si singura cu care a avut copii. Marin Preda a murit la 16 mai 1980, la Palatul Mogoşoaia.