Fraţii Karamazov. Vol. 1+2

Feodor Mihailovici Dostoievski

Stoc Limitat

Grăbește-te, produs cu stoc limitat!

Vă mai recomandăm

Rațiune și Simțire

Jane Austen

151,00 MDL

Produs disponibil în:

Descriere

Fraţii Karamazov, ultimul şi cel mai complex roman al lui Dostoievski şi în acelaşi timp o chintesenţă a experienţei sale de viaţă, este povestea a patru fraţi şi a unui paricid. Fiecare dintre cei patru întruchipează o ipostază fundamentală a individului: Dmitri, cel mai în vârstă, reprezintă senzualitatea pătimaşă; Ivan este intelectualul, raţiunea; Aleksei (Alioşa), protagonistul romanului, e un simbol al trăirii spirituale şi al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatălui său şi dedicat sofismului, ceea ce îl va duce în final la sinucidere.
 
Moartea neaşteptată a tatălui, moşierul Feodor Pavlovici Karamazov ─ zgârcit, amoral, desfrânat ─  aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi, deoarece fiecare dintre ei are motive întemeiate pentru a-i dori dispariţia, şi dă naştere la numeroase teorii, culminând cu un proces. În cele din urmă, soarta se dovedeşte potrivnică şi forţele destinului îi doboară pe Karamazovi, în vieţile lor împletindu-se tragedia, spaimele, atrocităţile, ura şi obsesiile.
 
E un prilej pentru scriitor de a-şi enunţa convingerea că răul trebuie întotdeauna pedepsit, iar pedeapsa este de două feluri: legală şi morală (cea pe care individul şi-o dă singur şi care începe ca o revoltă a părţii sale bune). De altfel, întregul roman este o meditaţie filozofică asupra întrebărilor fundamentale ale umanităţii: existenţa lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura vinei. 
 

 

Despre Autor


 

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821‑1881) – unul dintre cei mai importanti scriitori ai lumii, a carui opera este o stralucita replica literara si filosofica la criza sociala si spirituala a vremii sale, zugravind ciocniri polifonice intrepersonaje originale si paradoxale, aflate intr‑o permanenta si pasionata cautare a armoniei sociale si umane, marcate de un profund psihologism si tragism.

Patrunzind in sufletul „ultimului dintre oameni”, recunoscind valoarea absoluta a trairilor acestuia,scriitorul i s‑a alaturat impotriva tuturor, i‑a purtattragedia prin toate romanele sale, a ridicat‑o la rangul de suferinta universala, si‑a impins personajul la revolta impotriva propriei fiinte, impotriva ultimului sau adapost: Hristos. In plan biografic, momentul crucial al vietii lui Dostoievski l‑a reprezentat anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru participarea la intrunirileunui cerc de tineri fourieristi (condus de Mihail Petrasevski), in cadrul carora se purtau discutii subversive. Impreuna cu ceilalti detinuti, este transportat in piata unde aveau loc executiile si trecut prin toata procedura de anuntare a condamnarii la moarte prin impuscare.

Doar in ultimul moment s‑a anuntat ca tarul le‑a comutat pedeapsa in munca silnica si deportare. Dupa patru ani de ocna, urmati de alti cinci ani de serviciu militar obligatoriu ca simplu soldat, revine la Petersburg si isi reia activitatea literara. Pina in momentul arestarii fusese plasat de critica in umbra lui Gogol. Nuvelele Oameni sarmani (1846), Nopti albe (1848),Netoska Nezvanova (1849) descriu suferintele omului „mic” ca tragedie sociala.

Romanul Amintiri din Casa Mortilor (1861‑1862) este o carte de cotitura, care prezinta destinul tragic si demnitatea omului aflat in detentie. Seria capodoperelor incepe cu romanul Crima si pedeapsa, publicat in 1866, urmat de Idiotul (1868‑1869),Demonii (1871‑1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879‑1880). subversive. Impreuna cu ceilalti detinuti, este transportat in piata unde aveau loc executiile si trecut prin toata procedura de anuntare a condamnarii la moarte prin impuscare. Doar in ultimul moment s‑a anuntat ca tarul le‑a comutat pedeapsa in munca silnica si deportare.

Dupa patru ani de ocna, urmati de alti cinci ani de serviciu militar obligatoriu ca simplu soldat, revine la Petersburg si isi reia activitatea literara. Pina in momentul arestarii fusese plasat de critica in umbra lui Gogol. Nuvelele Oameni sarmani (1846), Nopti albe (1848),Netoska Nezvanova (1849) descriu suferintele omului „mic” ca tragedie sociala. Romanul Amintiri din Casa Mortilor (1861‑1862) este o carte de cotitura, care prezinta destinul tragic si demnitatea omului aflat in detentie. Seria capodoperelor incepe cu romanul Crima si pedeapsa, publicat in 1866, urmat de Idiotul (1868‑1869),Demonii (1871‑1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879‑1880).

Mai multe informații

Limba: Română
Pagini: 1104
Apariția: Mai 2014
Coperta: Copertă moale
Dimensiuni: 13 x 20 cm
ISBN: 9786067933048