Osho: Omul care iubea pescărușii (LIVRARE: 15 ZILE)

Cuprinde 12 povestiri inițiatice din marile tradiții ale înțelepciunii, povestiri comentate de Osho.sho nu mai are nevoie de nici o prezentare și celor ce doresc să afle mai multe detalii despre viața și învățăturile acestui filozof de origine indiană, le recomandăm, cu multă caldură, să citească cartea "Autobiografia unui mistic nonconformist" apărută la Editura Mix.
"Oamenii sunt cei care dau semnificație vieții. Acesta este rostul miturilor. Un om nu este altceva decât un animal capabil să creeze povestiri. Oamenii inventează tot felul de istorioare, unele minore, despre soția vecinului, iar altele majore, despre Dumnezeu..."
"Miturile conferă semnificație vieții. Deși nu par altceva decât simple povestioare drăguțe, ele ne ajută să trăim, să călătorim prin această lume. Toți oamenii au nevoie de ele, cu excepția câtorva aleși, care au ajuns deja la destinație. Miturile creează o atmosferă umană în jurul oamenilor; fără ele, lumea ar părea împietrită."
"Iubiți poveștile. Ele nu își revelează misterele decât în fața celor care le iubesc. Și vă asigur că ascund foarte multe mistere. Oamenii au ascuns în ele tot ce au descoperit vreodată. Așa se explică de ce Iisus vorbea numai în parabole, de ce Buddha nu înceta să le spună povești cu tâlc adepților săi."

Fragment din carte:
"Într-o zi frumoasă de primăvară, învățătorul le-a spus micuților săi elevi:
– Am văzut ieri ceva interesant, și mă întreb dacă ați văzut și voi același lucru. Dacă știți despre ce este vorba, nu le spuneți celorlalți. Am ieșit afară și am văzut ceva crescând din pământ la circa douăzeci și cinci de centimetri. În vârf avea o sferă pufoasă. Dacă suflai în ea, creai în jur o întreagă galaxie de stele, care zburau pretutindeni. Ce a fost acest lucru, înainte de a se transforma într-o sferă pufoasă, alcătuită din steluțe?
Un copil i-a răspuns:
– A fost o floare galbenă, ca un fel de floarea soarelui, dar mai mică.
– Și cum a fost înainte de a deveni o floare galbenă?
O altă fetiță a spus:
– A fost ca o umbreluță verde, pe jumătate închisă, având în mijloc ceva galben.
– Bravo! Și cum a fost înainte de a se transforma într-o umbreluță?
Un alt copil a răspuns:
– A fost ca un fel de rozetă care ieșea din pământ, alcătuită din frunze verzi.
– Perfect! Așadar, știe toată lumea despre ce este vorba?
– Despre păpădie, a tunat la unison clasa.
– Și ați cules vreodată păpădii?
Cei mai mulți au răspuns că da, dar învățătorul le-a spus:
– Nu, nimeni nu poate culege o păpădie. Acest lucru este imposibil. O păpădie este alcătuită din toate aceste lucruri pe care le-ați menționat și chiar mai multe. De aceea, atunci când o culegi, nu culegi practic decât un fragment din tot acest proces. Nu poți culege o păpădie, căci o păpădie nu este un lucru. Ea este un proces și o realizare. De altfel, orice există în univers este un proces și o realizare, chiar și voi.

Nu poți culege nici chiar o păpădie în totalitatea ei, căci totalitatea este uriașă. Cum l-ați putea prinde atunci pe Dumnezeu? Nu poți culege nici măcar o floricică. Dumnezeu este întregul demers. Tot ceea ce există în momentul prezent este Dumnezeu. Tot ce a existat vreodată este Dumnezeu și tot ce va exista vreodată este Dumnezeu. Dumnezeu nu este un obiect, ci un proces. Este atât de infinit și de vast, încât nimeni nu îl poate vedea vreodată. Este imposibil. Tot ce poți face este să te scufunzi în acest ocean al divinității. În acel moment, ușa ți se va deschide instantaneu. Nu va mai trebui să aștepți."