Bel-Ami

Bel-Ami este un roman de maturitate creatoare, care mar­chează apogeul carierei literare a lui Maupassant; este un roman despre presă şi ari­vism, incluzând experienţe de viaţă trăite de autor însuşi: speranţele şi setea nepotolită a lui Georges Duroy străbătând fără ţintă bulevardele pariziene, dorinţa de a pune capăt unei situaţii materiale precare, de a evada dintr-o lume prea îngustă, care îi condamnă pe cei mai buni la eşec, nevoia de a da frâu liber unei ambiţii crescânde, cea de a aşterne pe hârtie gându­rile şi trăirile sale, într-o formă admirabilă, care să-i asi­gure celebritatea. [...] Citind romanul, pătrundem în atmosfera anilor 1880-1885, în care s-a dezvoltat simţitor societatea capitalistă, în care s-au vehiculat sume enorme de bani prin speculaţii bancare şi s-a instaurat supremaţia unei categorii de oameni de afaceri necinstiţi, care au ştiut să reducă la tăcere presa, atrăgând-o de partea lor. Liliana Anghel

Despre autor:

Nuvelist şi romancier, GUY DE MAUPASSANT (1850-1893) a fost unul dintre principalii reprezentanţi ai şcolii naturaliste franceze. Format ca scriitor sub directa îndrumare a lui Flaubert, tânărul Maupassant va debuta, în 1880, cu un volum de versuri (intitulat simplu: Versuri), dar notorietatea o va dobândi însă, în acelaşi an, o dată cu apariţia faimosului volum colectiv Les Soirées de Médan (Serile de la Médan), în care va fi inclusă şi nuvela Boule de suif (Bulgăre de seu), considerată, pe drept cuvânt, o capodoperă a sa. După ce renunţă la cariera administrativă, într-un interval de zece ani (1880-1890), Maupassant îşi scrie întreaga sa operă: 18 volume de nuvele şi povestiri, 6 romane, 3 piese de teatru şi 3 volume de impresii de călătorie.