Aromânii: Pretutindeni, Nicăieri

Aromânii: Pretutindeni, Nicăieri
172,00 MDL (35,98 RON)

Disponibilitate: Stoc epuizat

Descriere

Traducere din francezâ de Adrian Ciubotaru.

Popor de prisos, potrivit criteriilor în vigoare din Balcani, aromânii sunt, înainte de toate, un popor în mișcare și, în această calitate, nu au încetat să-i intrige pe cei care i-au studiat, de la cronicarii bizantini la antropologii din zilele noastre, și nici să-i exaspereze pe cei care au încercat să-i fixeze în cadrul imperiilor, regatelor și statelor-naţiuni ce s-au succedat și s-au înfruntat în regiune.

Recenzii

Apelativul aromân este până azi confidenţial în ţările unde locuiesc aromânii. „Popor de prisos", conform criteriilor în vigoare din Balcani. Ei sunt pretutindeni şi nicăieri. De obicei, compact sunt la frontierele statelor. Altfel ar fi imperiul balcanic al românilor. Care se întinde din Istria până în Dobrogea, din munţii Pindului până în coasta Traciei.

Primele valahii, termen care desemnează în Evul Mediu ţările locuite de populaţii romanizate, apar în Grecia. Sunt trei mari ramuri aromâneşti:

gramoştenii (numele provine de la muntele Grammos, situat la graniţa dintre Grecia şi Albania) s-au răspândit în Macedonia, Serbia şi Bulgaria. Au jucat un rol considerabil în afirmarea aromânilor şi au participat activ la înfiinţarea statului grec la 1830 sau, mai bine zis, la lupta antiotomană. Gramoştenii reprezintă grupul majoritar printre aromânii care s-au stabilit în Dobrogea românească;

fărşeroţii, originari din masivul Pindului, numele lor vine de la denumirea localităţii Frasher, s-au răspândit în Albania meridională. Sunt păstori şi ostili amestecului cu celelalte populaţii;

moscopolenii, îşi au numele de la denumirea oraşului Muscopuli, îi vom regăsi în oraşele albaneze şi macedonene. E o ramură „urbană, cultivată şi negustorească prin excelenţă".

Metsovo, un târg de peste 2000 de locuitori, din regiunea Epir a Greciei, este considerat locul „unde aromâna a rezistat cel mai bine substituirii sale prin limba greacă". E adevărat că astăzi doar 20 la sută din copii din Metsovo mai vorbesc aromâna, conform unui studiu realizat de Stamatis Beis (Beişş) din anii '90 ai secolului trecut.

Erau numiţi ţinţari în Serbia, ciribiri sau cici în Istria, vlahi în Grecia, machedoni în România, rrămăni în Albania, meglenoromâni în Turcia. După 1864, statul român a încercat să deschidă şcoli în română pentru românii de la sud de Dunăre. în 1913, Tratatul de la Bucureşti le-a tranşat altfel soarta. Şi de atunci ei au fost numiţi greci, sârbi, albanezi sau români. Iar „statele de tutelă se vor mulţumi, în general, să-i ignore".

-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”


Despre Autor

Nicolas Trifon, născut la București, în 1949, locuiește în prezent la Paris, unde a obținut, în 1983, titlul de doctor în lingvistică la EHESS (Școala de Înalte Studii în Științe Sociale), cu o teză despre „limba de lemn”. Autor a numeroase contribuții critice asupra „socialismului real”, el a început să scrie despre aromâni în 1993, când a apărut și primul său studiu, intitulat Les Aroumains, un cas de figure national atypique (Acratie).

Privitor la situația din România, a publicat „Les Aroumains en Roumanie depuis 1990: comment se débarrasser d’une (belle-)mère patrie devenue encombrante” (Revue d’ études comparatives Est-Ouest, nr. 38-4, 2007) și, în limba română, două intervenții: „Unde e Aromânia?” (Europa, nr. 8, 2011) „Despre cumani, români neaoși și alți alogeni: răspuns lui Neagu Djuvara” (Observatorul cultural, nr. 626, iunie 2012).

Această carte constituie traducerea integrală a volumului Les Aroumains, un peuple qui s’en va, publicat la Editura Acratie (Paris, 2005). În 2009, cartea a apărut, în traducerea Lilei Cona, la Belgrad (Cincari, narod koji nestaje), unde cotidianul Politika a publicat extrase în zece numere consecutive. O nouă ediție îmbogățită va apărea în franceză, la Editura Non Lieu, în 2013.

Traducătorul, Adrian Ciubotaru, a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Alecu Russo” din Bălți. Traduceri: Jean-Marie Schaeffer, Adio, estetică, Știința, 2001; Wladimir Troubetzkoy, Sankt-Petersburgul , un mit literar, Știința, 2005; Jean Gorndin, literar, Știința, 2005; Jean Gorndin, literar Hermeneutica, Știința, 2008; Jacques Le Goff, Europa explicată tinerilor, Cartier, 2008; Philippe Nemo, Europa explicată tinerilor, Cartier, 2008; Philippe Nemo, Europa explicată tinerilor Ce este Occidentul?, Cartier, 2008; Jacques Duquesne, Dumnezeu pe înțelesul nepoților mei, Cartier, 2008; Roger-Pol Droit, Religiile pe înțelesul fiicei mele, Cartier, 2008; Florent Parmentier, MOLDOVA. Atuurile francofoniei, ARC, 2010.

Detaliile Produsului

Titlu Original: Les Aroumains un peuple qui s'en va
Limba: Română
Coperta: Copertă moale
Pagini: 608
Editura: Cartier
Apariția: 2012
ISBN: 978-9975-79-797-9
Dimensiuni: 13 x 19,5 cm
Greutatea: 0.8000

Pareri