Homo Aggressivus: De ce nu se opresc războaiele și violența

Dorian Furtună

Stoc Limitat

Grăbește-te, produs cu stoc limitat!

Produs disponibil în:

Descriere

Prima carte de etologie umană și psihologie evoluționistă din R. Moldova

Despre agresivitate, instincte, comportamente umane și fenomene sociale.

De ce suntem agresivi, cum s-a format caracterul războinic al speciei umane, care sunt factorii declanșatori ai comportamentului violent în zilele noastre, cum ne influențează genele, mediul și educația și ce impact au frustrările asupra echilibrului nostru emoțional – toate aceste și multe alte aspecte ale agresivității sunt pe larg și cu lux de argumente prezentate în această carte.

Autorul, etolog, doctor în biologie, a reușit să îmbine cercetări, exemple și teorii din cele mai diverse domenii științifice pentru a ne oferi un tablou integru, clar și convingător despre cum a evoluat comportamentul agresiv, cum se manifestă în cadrul societăților contemporane și de ce este atât de dificil să reducem gradul de violență în lume.

„Homo aggressivus” este o carte de excepție, care îmbogățește literatura noastră științifică și îl va îmbogăți intelectual pe fiecare cititor în parte.

 

Ce veți găsi în această carte (printre multe altele):


 

• Mai mult de 80% dintre noi pe parcursul vieţii s-au gândit la omorârea unui om.
• Unele femei sunt purtătoare ale “genei mamei răutăcioase”.
• Violurile au contribuit la promovarea genelor bărbaţilor războinici.
• Maniacii săvârşesc omorurile cu o anumită periodicitate, numită „scara diavolului”.
• Ce se întâmplă în organismul femeilor care au mirosit maioul unei alte femei.
• Unele specii de animale au nevoie de un vecin permanent, cu care să se... „dușmănească”.
• Instinctul agresivităţii stă la originea competiţiilor sportive, a duelurilor şi a războaielor.
• În creierul unor indivizi implicaţi în acte de agresiune se elimină dopamina – numită şi “hormon al fericirii”.
• Primul genocid preistoric s-a produs între strămoşii noştri şi neanderthalieni.
• Jocurile video la calculator modifică fiziologia creierului.
• Procentajul înalt de tineri într-o ţară reprezintă o premisă a declanşării revoluţiilor.
• Ce s-ar întâmpla, dacă am încerca să eliminăm ”genele agresivității”.
• Cum se schimbă psihicul celor care obțin funcții de putere.
• Gradul de agresivitate poate fi dedus în baza trăsăturilor faciale.
• Morala poate fi un precursor al violenței.

 

 

Impresii despre carte


 

„Cartea este o realizare ştiinţifică importantă, cu o argumentare temeinic documentată. O recomand tuturor celor interesaţi de problema violenței sociale, inclusiv specialiştilor din cadrul structurilor de forţă.”

-- Simion Carp, Doctor în drept, conferențiar universitar, Rector al Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI

„Dorian Furtună ne oferă mai mult decât o carte, el ne prezintă o lucrare ştiinţifică unde putem găsi răspunsuri la mai multe întrebări despre ce înseamnă violenţa. Statistica alarmantă si evenimentele din ultimii ani ne impun să studiem serios acest subiect și să acţionăm rapid pentru a pune capăt războaielor.”

-- Viorel Cibotaru, Doctor în filologie, Ministru al Apărării

„Autorul a reușit să exploreze și să coreleze eficient cadrul biologic, cel psihologic, antropologic și cel social. Anume această abordare complexă îi oferă lucrării originalitate și îi va permite cititorului să înțeleagă realitățile din jur și totodată să se autoperfecționeze.”

-- Larisa Cuznețov, Doctor habilitat în pedagogie, profesor universitar

„Această lucrare este un adevărat tratat despre natura umană. O recomand tuturor celor care doresc să-și sporească gradul de cultură științifică și să se cunoască mai bine pe sine, precum și pe semenii din jur.

Cartea ne ajută să privim altfel multe comportamente și fenomene din societate – mai lucid, mai înțelegător și, în unele privințe, mai cu optimism.”

-- Ion Dediu, biolog-ecolog, membru-corespondent al Academiei de Științe din Moldova, director onorific viager al Institutului de Ecologie și Geografie al AȘM

 Vezi pagina de Facebook a cărții „Hommo Agressivus”.

 

Cuprinsul cărții


 

Partea întâi – Instincte, evoluție și războaie

1. Rolul agresivității în viața indivizilor, speciilor și popoarelor
2. La început a fost instinctul
3. Comportamentul agresiv – moștenit și modelat
4. Cum s-a încercat eliminarea unui instinct pe cale politică
5. „Homo homini lupus est” sau Despre intuiţia filosofică
6. Agresivitatea masculină. De ce bărbaţii sunt mai violenţi?
7. Cranii, arme, violență preistorică
8. Psihologia „omului carnivor”
9. Genocidele preistorice: o istorie naturală a lui Cain şi Abel
10. Inteligenţa ca produs al războiului şi „mâna care l-a creat pe om”
11. De ce bărbații se unesc în bande, iar femeile nu
12. Agresivitatea xenofobă
13. Invaziile și luptele pentru teritoriu
14. O statistică a războaielor
15. Patima genocidului
16. Politica genocidară din timpurile noastre

Partea a doua – Sex, competiție și violență

17. Agresivitatea ca strategie reproductivă
18. Sexul și puterea
19. Principiul handicapului și Ipoteza fiilor sexy
20. Succesul „băieţilor răi”
21. Conflictul sexelor, tragedii, gelozii
22. Violenţa sexuală şi bărbaţii-violatori
23. Între Eros și Thanatos
24. Femeile ca trofee de război
25. Rivalitatea masculină și efectele căsniciei asupra bărbaților
26. „Sabia femeilor” și agresivitatea indirectă: bârfe, izolare, hărțuire colectivă
27. Ironia, invidia, insulta
28. Lupta pentru poziție ierarhică și statut social
29. Sportul şi efectul autocatalitic al agresivităţii
30. Duşmănia tribală şi originea sportului
31. Atleţii de pe canapea şi vandalii din tribune

Partea a treia – Gene, creieri și educație

32. Agresivitatea între instinct şi educaţie
33. Rolul mamei în dezvoltarea emoțională a copiilor
34. Cultura stradală a violenţei
35. Adevăratele efecte ale „educaţiei prin bătaie”
36. „Gena mamei răutăcioase” și „ciclul violenței”
37. Impactul mediului
38. Ce se întâmplă când embrionii „fumează”, iar adulții sunt înfometați
39. Gene, hormoni şi neuroni
40. Testosteronul – hormonul agresivității
41. Psihopaţii, „zona răului” şi „scara diavolului”
42. Demenţa dobândită: de la comoţii cerebrale la abuz de alcool
43. Creierul ca probă în justiţie
44. Violența în școli – o problemă contemporană cu rădăcini arhaice
45. Vărsta „nebuniei comportamentale”
46. Fiziologia revoluţiilor

Partea a patra – Frustrare și dușmănie

47. Frustrarea ca detonator al agresivității
48. Pălmuirea celor apropiați și Transferul de agresivitate
49. Avem nevoie de o „linie fierbinte a urii”?
50. Ipoteza „muşc de frică” şi etologia frustrării
51. Autoritarienii şi Transferul de agresivitate în mediul social
52. Sinucideri, arșiță, epidemii
53. Impactul schimbărilor climatice şi sindromul omului înainte de criză
54. Năluca lui Malthus şi masculinizarea demografică
55. Efectul duşmanului drag
56. „Țapul ispășitor” – tradiție din necesitate
57. Joaca de-a „duşmanul” la copii
58. Violența de pe ecrane: Impactul televizorului și al calculatorului
59. Despre mass-media care le dă putere extremiştilor

Partea a cincea – Lideri și ambiții

60. Călăul din noi şi criminalii de alături
61. Violența între morală și dezangajare morală
62. De ce devin intelectualii șovini și agresivi
63. Avantajele „Triadei întunecate” în leadershipul politic
64. „Necesitatea de putere” şi leadershipul tribal
65. Cum și de ce puterea schimbă oamenii
66. Sindromul „Unsul lui Dumnezeu”
67. Riscul și competiția fără sfârșit
68. Ce se întâmplă când trecem Rubiconul

Partea a șasea – Speranțe și deziluzii

69. Ne-ar putea ajuta eugenia?
70. Despre îmblânzirea caracterului agresiv
71. Devenim oare mai paşnici?
72. Mai multe femei, mai puţin armament. Sau invers?
73. Armele ca stimulent al agresivității și infracționalității
74. Paxologia și Teoria „ferestrelor sparte”
75. De ce nu ne putem permite „lipsa gardianului”
76. Redescoperirea lui Hobbes
77. De la Tomatina la paradele zombie: cum funcționează instinct-terapia
78. Ce ne învaţă sportul, dar nu ne învaţă şcoala
79. Democrația, plictiseala și extremismul

 

Fragmente din carte


 

Cum liderii politici ajung să ia decizii radicale?

Lumea este împărţită în state şi popoare și noi avem obișnuința să spunem că o țară este prietenoasă cu alta, că popoarele cooperează sau concurează. Dar țările nu au sentimente și cuget; liderii și reprezentanții elitelor sunt cei care hotărăsc și dictează politica unui stat, ideologia unui popor.

De multe ori deciziile principale în plan regional şi mondial sunt luate de un număr restrâns de oameni, a căror integritate morală sau psihică nu întotdeauna inspiră încredere. Elitele şi liderii pot asigura progresul, dar cu acelaşi succes pot cauza declinul şi regresul economic, social şi politic al ţărilor pe care le conduc. În istorie, războaiele frecvent au fost opera liderilor, nu a popoarelor.

Să luăm drept exemplu conflictul armat din Ucraina, care a izbucnit în 2014. Ne-am putut convinge cât de uşor părţile componente ale unui popor se pot diviza în tabere care se urăsc de moarte; oameni care decenii au trăit împreună și au împărţit binele şi greul, au devenit brusc, peste noapte, duşmani ireconciliabili.

Dar mai ales am putut vedea cum diferiţi lideri, mai mici şi mai mari, ruşi şi ucraineni, s-au lăsat conduşi de ambiţii personale, nu au putut trece peste orgoliile rănite, au fost cuprinşi de patima răzbunării sau de aspiraţia de a rămâne cu orice preţ în istorie. Liderii au fost și rămân a fi agenții tumultului și ai războiului.

Majoritatea conflictelor mari în lume izvorăsc din trufie și din ambiţii nestăpânite: odată ce liderii au făcut câţiva paşi înainte, le este foarte greu să facă un singur pas înapoi, chiar dacă raţional el este justificat. Politologul rus Stanislav Belkovski susţinea în cadrul unui interviu din iulie 2014 că o succesiune de paşi ireversibili a caracterizat politica lui Vladimir Putin în privinţa Ucrainei. După cum s-a exprimat Belkovski, „o decizie ireversibilă [a lui Putin] a provocat o succesiune de decizii ireversibile. (...) iar el [Putin], nu-şi poate permite să cedeze”, fiindcă asta ar afecta grav imaginea lui publică şi amorul lui propriu.

Citește continuarea fragmentului.

 

Narcisiștii și aroganții care ne conduc

Multor lideri politici le este caracteristic un narcisism accentuat, uneori aproape patologic. Există şi un termen clinic – Tulburare narcisistă de personalitate pentru cazurile morbide. Narcisiştii sunt exagerat de preocupați de propria lor persoană, ei adoră apariţiile în public, la TV, pe scenă. Ei vor să deţină puterea, să fie lăudaţi şi adulaţi, îşi atribuie o importanţă hiperbolizată, iar în lipsa atenţiei cuvenite, cad în depresie, devin invidioşi şi răzbunători.

Cam 1% din populaţie suferă de Tulburarea narcisistă de personalitate, dar în rândul liderilor politici, în rândul artiştilor şi al directorilor de companii, procentajul este de câteva ori mai mare. În ultimele decenii se înregistrează o proliferare dramatică a personajelor politice cu o asemenea trăsătură de personalitate.

Dacă analizăm bine, nu ne va fi dificil să identificăm politicieni narcisiști și în rândurile clasei noastre politice; e plină țara de lideri și liderași care aplică tot felul de artificii și trucuri de promovare pentru a fi mereu în vizorul public și pentru a consolida temelia unui propriu „cult al personalității”.

La drept vorbind, narcisismul, într-o formă sau alta, este omniprezent în viața umană. Creațiile artistice, precum și cele științifice ar fi fost mult mai puține și mai modeste dacă la originea lor nu ar fi stat o dorință sănătoasă de afirmare a autorilor.

Astăzi lumea a devenit foarte creativă fiindcă și oamenii au devenit mult mai ambițioși să-și facă un nume, să primească laude, aplauze și satisfacție de la roadele muncii lor. Însă e cu totul altceva când narcisismul și dorința de afirmare se transferă pe teren politic și ideologic; acolo ambițiile unor indivizi pot avea consecințe periculoase pentru zeci de milioane de oameni. Și așa ceva se întâmplă mult mai des decât ne închipuim.

Citește continuarea fragmentului.

 

De ce „băieții răi” au succes la fete?

Este cunoscută o veche sintagmă că femeia îl iubește pe cel care o cucerește (și nu e departe de realitate). Cercetările arată că femeile, într-adevăr, adeseori manifestă un grad mai înalt de atracție sexuală față de bărbații cu reputație de războinici, față de lideri și militari. În unele societăţi, bărbaţii militari, în uniformă, sunt percepuţi ca având un sex-appeal superior celor în vestimentaţie obişnuită.

Din punctul de vedere al psihologiei evoluţioniste, înţelegem că predilecţia femeilor pentru bărbaţii „războinici” şi sex-appeal-ul uniformei militare reprezintă o reminiscenţă a preferinţelor ancestrale ale femeilor pentru bărbaţii cu statut social înalt (deţinători de resurse); din timpurile când poziţia ierarhică era în funcţie directă de abilităţile de războinic şi era asociată cu comportamentul agresiv. De atunci, emblema de „bărbat războinic”, care deţine controlul şi are un comportament combativ şi impunător face parte dintr-o strategie ce avantajează bărbaţii în relaţiile cu genul opus.

Citește continuarea fragmentului.

 

Sexul şi puterea: etologia celor mai prolifici bărbaţi din istorie

Scriitorul francez Alexandre Dumas-tatăl, care călătorise în Caucaz în anii 1858-1859, povestea în jurnalul său de călătorie că cel mai bun cadou pe care îl puteau oferi tinerii georgieni şi lezghini (etnici din Daghestan) nevestelor lor erau mâinile tăiate ale indivizilor din tribul vecin; aceste mâini aduse în calitate de trofee erau o dovadă a destoiniciei bărbaţilor, ele erau afişate în văzul tuturor, de exemplu bătute în ţinte de poarta ogrăzilor sau de peretele casei. Exemplul acesta ilustrează legătura strânsă dintre agresivitatea masculină, război şi succesul reproductiv.

Pe scurt, teza e următoarea: triburile care aveau în rândurile lor războinici deosebit de fioroşi, brutali şi, într-o anumită măsură sociopaţi, puteau obţine un avantaj psihologic şi fizic în luptele cu grupurile rivale echivalente numeric; ulterior, asigurând victoria în lupte a triburilor natale, indivizi agresivi care supravieţuiau obţineau onorurile de rigoare şi şanse mai mari de a-şi transmite genele prin numeroşii urmaşi.

Astfel, predispoziţia spre agresiune brutală s-a perpetuat şi se nasc şi astăzi indivizi agresivi, sociopaţi, care în lipsa războiului devin o problemă socială. Comportamentul agresiv, în fond, este încă foarte răspândit, fiindcă genele agresivităţii au corelat cu succesul reproductiv şi au ajuns până în timpurile noastre.

Citește continuarea fragmentului.

 

Despre Autor


 

Dorian Furtună este etolog, doctor în biologie. Cercetează instictele umane în societatea modernă. Este autorul cărții „Retorică în fața morții. Moartea oamenilor celebri” (2007).

Urmărește autorul pe Twitter și Facebook!

www.dorianfurtuna.com

 

Mai multe informații

Limba: Română
Pagini: 660
Apariția: 15 august 2015
Coperta: Copertă tare
Dimensiuni: 17,5 x 24,4 cm
ISBN: 978-9975-3079-4-9